În fine, divaghez prea mult. Ce vreau să zic e că, uneori, acest zgomot poate fi benefic. În tumultul informaţional de pe reţea, se pot pierde unele informaţii cu adevărat importante, din simplul motiv că ai fost asaltat din toate părţile de căcaturi şi nu ai apucat să vezi ce e important pentru tine. Concret, un mascul implicat într-o relaţie poate scăpa foarte uşor cu unele mici derapaje facebookiste, fără ca iubita să aibă vreo idee. Un fel de înşelat 2.0, dacă vreţi )

Cum am testat chestia asta? Inuman de simplu, prin experimentul “Bunăciuni”. Deci, am dat like la pagina asta, cu scopul de a vedea câte milisecunde trec de la momentul în care vede Florica isprava pe facebook până la momentul în care mă ia la rost pe mess. Şi stau. Şi stau. Milisecundele s-au făcut secunde, secundele s-au făcut minute, minutele ore şi… stupoare… orele s-au făcut zile, fără ca Florica să aibă vreo bănuială că sunt fanul paginii respective. Un fan experimental, dar totuşi fan. Informaţia a apărut la ea, dar a fost îngropată de altele. Şi uite aşa, am scăpat :d

Am pornit din start de la premisa că, dacă ar fi observat mârşăvia, m-ar fi luat instant peste picior. Dar nu! Când i-am zis, într-un final, a fost mai mult decât surprinsă. Concluzia? Mizeriile de pe facebook îţi pot acoperi propriile mizerii. No, nu-i fain?

Deci, masculi cu relaţii, dacă vreţi să vă încercaţi norocul, aveţi şanse să reuşiţi. Totuşi, nu e recomandat, că nebănuite sunt căile intuiţiei feminine.

Cu proxima ocazie, calcă strâmb.

Bun. Acum, din câte ştiu eu, o prună e o prună şi nimic mai mult. E o gaură întunecată ce are ca scop principal perpetuarea speciei. Că sunt unele mai reuşite din punct de vedere estetic şi altele mai deficitare la acest capitol, asta e altă poveste. Dar, în definitiv, sunt tot prune. Pompezi la ele, gâfâi ca un gibon, obţii un dram de plăcere şi s-a terminat, mergi mai departe. Niciodată o prună nu te va face mai frumos sau mai deştept. Pruna nu e fizică cuantică, e doar o gaură şi atât! La fel şi bucăţile de grăsime de pe piept, numite generic ţâţe. Mai mari sau mai mici, sunt, până la urmă, nişte nenorocite de bucăţi de grăsime. Îşi trăiesc perioada de glorie la tinereţe, ca să ajungă să se lase dizgraţios la bătrâneţe. Mergând mai departe, curul e cur, o maşină de produs căcat, buzele sunt buze etc.

În condiţiile astea, de ce ai risca să pierzi o relaţie frumoasă, construită de-a lungul timpului, pentru un căcat de gaură şi două bucăţi de grăsime, pe care oricum le ai şi acasă? Cum Irod te poţi plictisi de… tobe… O GAURĂ???

Se ştie că bărbaţii sunt predispuşi la stropit cât mai multe flori. Să zicem că tu ai unul în dotare, lumina ochilor tăi, care îţi spune zilnic că eşti cea mai frumoasă, deşteaptă fiinţă pe care a întâlnit-o vreodată. Şi tu eşti convinsă că ai ceva lanuri de neuroni. Sunteţi împreună de vreo 3 ani. Eşti atât de proastă să nu îţi dai seama dacă te-a înşelat sau nu? Se presupune că îl cunoşti ca-n palmă. Trebuie să îţi subestimezi presupusa inteligenţă şi să îi urmăreşti convorbirile telefonice? Păi, unde-i mintea aia sclipitoare pentru care te iubeşte? Numa’-ntreb.

Îl urmăreşti. Ai descoperit că te înşală. Ce faci cu informaţia asta? Îl chemi şi îi zici: “Dragă, ştiu că mă înşeli. Te-am urmărit cu o brichetă deşteaptă”. Poţi să te trezeşti cu două reacţii: “Dă-mi şi mie înregistrarea, s-o urc pe trilulilu”, sau: “Nu vrei tu să ne vedem la tribunal? Nu de alta, da’ mi-ai cam încălcat dreptul la intimitate, James Boandă ce eşti!”

Îi plantezi un dispozitiv de urmărire. Afli că e cel mai cuminte bărbat din lume şi că l-ai prins pe Dumnezeu de un picior. Creştinul descoperă, cumva, dispozitivul. Ce face cu informaţia asta? Fie dă o tură pe la toate bordelurile din oraş şi stă o juma’ de oră în faţa fiecăruia, fie se întoarce acasă, aşteaptă să adormi, şi ţi-l introduce discret în păsărică.