Posturi marcate ‘bancuri’

Agenţia de bancuri

Bancul cu Maria şi Antonio Banderas, care s-a răspândit, din câte ştiu eu, din comentariile acestui articol (vezi comentariul lui monik), face ravagii. S-a viralizat atât de tare, încât l-am primit de câteva ori pe mess, pe mail, pa facebook, peste tot. Ba chiar a ajuns şi pe sticlă, Mircea Badea spunându-l aseară în emisiune. Ce mai, un banc de succes.

Aşadar, un banc bun are un potenţial de viralizare imens, reuşind să ajungă, în câteva ore/zile, pe buzele a mii de oameni, ceea ce îl transformă într-un potenţial canal de comunicare. Ia gândiţi-vă, cum ar fi fost ca în bancul cu Maria şi Antonio Banderas să apară şi nişte nume de brand-uri? Înţelegeţi unde bat?

Şi aşa mi-a venit ideea agenţiei de bancuri, al cărei scop e să inventeze bancuri (da’ bune, bune de tot!) pentru companii, bancuri în care să apară nume de brand-uri/produse. Este că nu sună deloc rău? La aşa potenţial de viralizare, prost ai fi să nu profiţi de un asemenea canal.

Bun, ideea a apărut prima dată aici, cine vrea s-o cumpere, să mă contacteze. Sau dacă o implementează cineva, vreau jumătate din profit. Dar aş prefera să fiu contactat. Mulţumesc.

PS: Acest post este un banc si trebuie tratat ca atare. Sau nu icon smile Agenţia de bancuri )

Taguri: , , ,
Postat in Zicu | 12 Comentarii »

Nu e uşor să fii femeie

Zicu are un nou banc preferat, pe care îl spune ori de câte ori are ocazia. Oricui, oriunde. Normal, am ajuns să ştiu bancul pe dinafară şi să-l urăsc.

Dap, e ăla cu maimuţa şi ciobanul.

Nu zic, mi-a plăcut şi mie prima dată când l-am auzit. De altfel, toţi râd la el, e un banc bun. Problema e că eu l-am auzit de 100 de ori şi sunt sătulă până peste cap de el. Aşa că, de fiecare dată când începe să-l zică, stau dezgustată într-un colţ şi aştept să treacă. O problemă şi mai mare e că bancul e lung. Şi ca şi cum nu era suficient, Zicu are harul de a lungi bancurile, chiar şi pe alea lungi, şi se strâmbă, şi se mâţâie, şi comesenii râd şi fac presupuneri asupra finalului, iar eu îmi doresc să mă scufund în paharul cu suc din faţa mea şi să rămân acolo până termină.

Într-una din zilele astea, când am fost nevoită să ascult din nou celebrul banc, am avut o revelaţie. Am realizat că noi, femeile, suntem condamnate pe viaţă să ducem în spate crucea bancurilor partenerilor de viaţă. Şi să nu credeţi că ne e uşor. Ne abţinem cu greu să nu o luăm razna. Facem eforturi supraomeneşti să ne păstrăm calmul şi să nu vă spunem: “IAR BANCUL ĂSTA???”. De ce credeţi că petrecem minute întregi ca să ne machiem pentru ieşirile în oraş? Ca să disimulăm expresiile feţei la a miliarda audiţie a unui banc, de aia!

Nu e uşor să fii femeie. Nu e uşor deloc!

Taguri: , ,
Postat in Florica lui Zicu din capatu' satului | 22 Comentarii »

Ştii bancul ăla cu…?

Sunt oameni care ştiu să spună bancuri şi oameni care ştiu să spună bancuri cum ştiu eu fizică cuantică. În orice împrejurare, se va trezi unu’ să spună un banc, chiar dacă mai bine ar face nişte sarmale. Pe de altă parte, bancurile salvează petrecerile ratate, când se scorojesc pereţii de plictiseală şi îţi doreşti să fii oriunde altundeva, numa’ nu acolo. Poate ţi-ai dori să fii şi într-o celulă plină cu afro-americani sau cance care nu au mai făcut sex de trei luni, atât de nasoală e petrecerea. E clar, bancurile sunt un fel de alifie socială care ne unge relaţiile.

Totuşi, oricât am vrea să ne ungem, nimic nu e mai demn de milă decât unul care zice bancuri din cretacic şi crede că tocmai a rostit cea mai pişolcoasă chestie posibilă, şi când zic pişolcoasă, mă refer, evident, la râs.

Pe lângă asta, nimic nu e mai dureros decât întrebarea din titlu, când e vorba de un banc pe care îl ştii, dar respectivul e atât de entuziasmat de el, încât ţi-e milă să nu-l asculţi. Şi asculţi ca prostu’ un banc răsuflat, pe care l-ai auzit de jdemii de ori, numa’ să-i faci pe plac omului. Şi la final râzi forţat, doar a început şi el să râdă, că aşa e moda, să râzi la bancurile tale.

“Ştii bancu ăla cu… ?”

“Da, în sfincteru’ lu’ Iuda, îl ştiu! E vechi, răsuflat şi incredibil de prost. Dacă n-ai altul mai bun, lasă pe altcineva!”

Desigur, asta într-o lume perfectă, că în asta nu ne spunem adevărul în faţă. Doar avem nişte relaţii de uns!

 

Taguri: , ,
Postat in Zicu | 13 Comentarii »

Am desluşit unul dintre misterele vieţii!

Deşi nu-s un fan al postării de bancuri pe bloguri, mi se par o soluţie jenantă pentru lipsa de inspiraţie, viaţa mă împinge să public unul. Dar e unul special, pentru că a dus la emiterea concluziei şi, implicit, la desluşirea misterului. Deci, se dă bancul:

O tipă vrea să-i ofere mamei sale, destul de înaintată în vârstă, o ultimă partidă de sex. Să moară bătrâna cu pruna împăcată. Şi se duc cele două la un bordel cu de toate (femei, bărbaţi, animale etc.) şi o abordează pe matroană:

- Bună ziua, ea e mama mea şi aş vrea să-i ofer o ultimă partidă de sex, se poate?

- Normal că se poate!

- Da’ dacă tot e ultima, să fie aşa, sănătoasă

- Sigur că da, ştiu exact la cine să o trimit

Se duce baba la camera indicată de matroană, deschide uşa şi îl vede pe unu’ cu o mătărângă inimaginabil de mare. Omul îşi lustruia instalaţia.

- Bună ziua, m-o trimis de jos la dumneavoastră (bătrâna nu-şi putea lua ochii de la monstruozitatea pe care o avea bărbatul)

- Sărutmâna doamnă, intraţi, faceţi-vă comodă (continuând să-şi lustruiască MegaFalusul)

Minunându-se în continuare de anaconda pe care o avea bărbatul şi îngrozită de ce avea să urmeze, bătrâna îşi ia inima-n dinţi şi îi spune:

- Ştiţi, eu am probleme cu inima…

Extrem de relaxat, continuând s-o lustruiască, bărbatul îi răspunde:

- Nu-i nimic, doamnă, o ocolim!

Un banc bun, de altfel, care a născut o întreagă polemică într-un cerc de prieteni. Sigur, nu eram neapărat beţi, da’ nici treji. S-a plecat de la întrebarea: oare cât de lungă ar trebui să fie ca să ajungă la inimă? S-a ajuns la concluzia că foarte lungă. Apoi, am încercat să ne imaginăm drumul UberPenisului de la intrare până la inimă. Având un viitor doctor printre noi, n-a fost chiar aşa greu: ar trebui să intre în uter, să-l spargă, să se strecoare printre încolăcirile intestinului subţire, să treacă printre pancreas şi stomac şi să ajungă, într-un final, la diafragmă, muşchiul care împiedică inima să cadă în căcat (nota doctorului). Aici e o problemă, pentru că diafragma e ca o metodă contraceptivă naturală. Un fel de prezervativ al inimii. Dacă reuşeşti să o spargi şi ajungi la inimă, eşti şef!

Odată ajuns la inimă, misterul e desluşit: aşa se nasc copiii din dragoste!

Taguri: , , , ,
Postat in Zicu | 12 Comentarii »

Ma întorc la voi, cititorii noştri

Asta vreau să fac de fiecare dată când sunt rătăcit. Şi uite că ziua de azi a dat naştere unei rătăciri. Am inventat un banc. Bun, rău, e bancul meu. Unde mai pui că e primul banc pe care l-am inventat în viaţa mea, fapt ce mă leagă într-un mod extrem de paternal de el şi, în acelaşi timp, îmi creşte subiectivitatea. Aş putea spune că sunt legat ombilical de bancul ăsta, chiar dacă singurul cordon cu care sunt prevăzut e menit să hrănească femei, şi nu fetuşi.

De aceea, l-am spus mai multor oameni, l-am dat şi pe twitter, tocmai pentru a vedea dacă mă pot lăuda cu el mai departe. Numai că, vedeţi voi, lumea e rea. Probabil din invidie, din nepăsare, din neatenţie, din invidie  sau dintr-un cumul, oamenii nu mi-au dat un feedback mulţumitor. Adică, nici până la ora asta nu ştiu dacă bancul e bun sau prost. Şi asta mă roade. Ei bine, a venit momentul în care mă întorc la voi, cititorii noştri, deoarece ştiu că nu mă veţi dezamăgi şi veţi face o analiză cât se poate de obiectivă. Ca să nu o mai lungesc, iată creaţia:

Două vaci stăteau de vorbă:

Vaca 1: Fii atentă! Am auzit că există nişte nuci care dau şi ele lapte!

Vaca 2: Ai bolunzit??? Cum căcat să mulgi o nucă?

Aştept părerile voastre. Vă mulţumesc anticipat.

PS: Mi-am amintit că am inventat şi o culme, cea a felaţiei: să dai muie uneia cu aparat dentar, doar pentru a-i unge instalaţia. Asta nu o supun dezbaterii, deoarece ştiu că e bună :d

Taguri: , , , , ,
Postat in Zicu | 11 Comentarii »