S-au întâmplat pe la 15 ani. Eram în clasa a noua şi eram foarte activă în on… ffline. Pe vremea aia, toată floarea cea vestită a liceenilor asculta cu sfinţenie emisiunea “Dedicaţii muzicale” a postului de radio Galaxia Baia Mare. Formatul emisiunii presupunea citirea dedicaţiilor venite de la ascultători, se făceau glumiţe, se mai dezbăteau teme de interes licean. Cea mai faină dedicaţie trimisă pe adresa radioului îi asigura celui care conceput-o un loc de invitat în emisiune, deci şansa unică de a fi vedetă pentru o seară.
Până aici, nimic deosebit. Atât doar că prezentatoarea se numea Roxi Toxi, noi ne intitulam “dedicaţionişti” şi fiecare avea o poreclă sub care trimitea dedicaţii. Eu eram Cronky (de la numele de familie), prietena mea cea mai bună era BUG B (o combinaţie între trupa ei preferată şi prima literă a numelui de familie), iar printre prietenii noştri dedicaţionişti se mai numărau: Puya, Goldberg, Al Pacino şi Marimar. Deh, lume bună 
Cu o precizie de ceas elveţian, în fiecare vineri, la ora 14.00, după ce ieşeam de la liceu, ne întâlneam la Casa de Cultură din Baia Mare, unde îşi avea sediul Radio Galaxia, şi ne scriam dedicaţiile pentru emisiune. Bătălia era mare, toţi voiam să câştigăm locul de invitat special în emisiune, însă niciodată nu uitam să-i menţionăm în dedicaţie şi pe restul. Nu existau orgolii, nu existau certuri stupide, ca în vremurile astea. Dacă la început eram vreo 15 dedicaţionişti, în câteva săptămâni ne-am adunat cam 40. Eram cu toţii prieteni, ne vedeam la cafele, prin discoteci sau mergeam în excursii. Lumea a început să ne cunoască şi să ne recunoască pe stradă. Noi eram DEDICAŢIONIŞTII!
A fost una dintre cele mai faine comunităţi din care am făcut parte şi, dacă stau bine să mă gândesc, întâlnirile dedicaţioniştilor de atunci sunt ca blogmeet-urile şi tweetmeet-urile de azi. Deci, pot afirma că am participat la blogmeet-uri încă dinainte să apară blogosfera românească! )
Zilele trecute, mi-am amintit de perioada în care eram dedicaţionistă şi am devenit puţin nostalgică: ah, ce vremuri, eram prea mici să ne dăm în cap!
Legat de bloggeri şi comunităţi, Radu face o listă cu toţi bloggerii activi din Cluj, spre a ne afişa pe un panou la Primărie! Dacă îndepliniţi criteriile descrise de Radu şi vreţi să apăreţi ca făcând parte din comunitatea online clujeană, puneţi mâna şi vă înscrieţi aici.
PS: De la Cronky pentru Roxi Toxi, pentru familia mea, pentru toţi cei care mă cunosc şi, nu în ultimul rând, pentru voi, cei care ne citiţi, o piesă mişto de tot!
Dupa ce reusisem performanta de a fi prezenta la fiecare sarbatoare in ultimii 23 de ani, anul acesta mi-am stricat recordul! Damn. Intamplare care mi-a adus aminte de clasa a saptea.