Posturi marcate ‘asociatia alcoolicilor anonimi’

Bună, sunt Zicu şi n-am mai consumat alcool de 10 zile

La început, nu mi-a fost uşor. Apoi, încet, încet, am început să mă obişnuiesc. Nu că aş fi alcoolic sau ceva, dar nu cred că există bărbat care să nu fi băut cel puţin o bere în 10 zile, exceptându-i pe cei cărora nu le place berea sau ţin post.

Numai eu ştiu prin ce am trecut. Numai eu ştiu câte tentaţii mi-au dat târcoale. Numai eu ştiu cum mă trezeam transpirat în miez de noapte, după un vis în care făceam baie într-un cazan cu bere.

Au fost momente când mă regăseam, în miez de zi, visând cu ochii deschişi la o Terapie. Sau la Paulaner. Sau la o bere proletară, că orice bere e mană cerească după ce n-ai mai băut de ceva timp. Mă uitam cu jind la cei din jurul meu care consumau şi îmi imaginam cum lichidul divin îmi scaldă gâtlejul. Şi suspinam.

Acum, după 10 zile, pot spune că m-am vindecat. Berile trec pe lângă mine ca valizele prin gară şi n-am nici cea mai mică poftă. Nu mă mai visez scăldându-mă în bere nici noaptea, nici ziua. Şi mi-e bine. Mă gândesc însă cu groază că, atunci când voi consuma, mă voi îmbăta repede. Pentru că alcoolul e ca femeia: dacă îl înşeli prin abstinenţă, se răzbună şi te loveşte când ţi-e lumea mai dragă.

Asociatia Labarilor Anonimi

Buna,

Sunt Pompiliu si nu m-am mai atins de doua luni.

Cred ca m-am vindecat, cel putin asa simt. Credeti ca mi-a fost usor ? Spuneti ? Credeti ??!! Nici unuia din sala asta nu i-a fost la fel de greu ca mie. Zile si nopti intregi pierdute in compania ei. Tin minte si acum, parca s-a intamplat ieri. Eram odata la opera. Ce atmosfera inaltatoare. Dintr-o data, fara sa imi dau seama, mana mi-a alunecat la ea. Nici nu va imaginati cat de sublima e baia de la opera. Stiti cat de greu mi-e? Stiiiiti??!!!

Eram un om ca oricare altul. Nu am avut nevoie decat de un singur dus si un sapun de calitate ca sa dezlantui fiara din mine, fiara care mi-a mancat ultimii ani din viata. Am devenit, in acesti ani, un cotropitor al bailor. Fiecare dintre ele era o noua reduta pe care trebuia sa o cuceresc si sa imi infig steagul: baia de la serviciu, baia socrilor, baia din avion, din tren, BAIA DE LA GRADINITA BAIATULUI MEU. Offfff, ce vremuri, ce experiente.

Priviti aceasta palma. As putea sa ma duc chiar acum sa dau o spargere si sa ating orice obiect din locatia respectiva. Stiti de ce? Am ramas fara amprente. Da ! Am sodomizat-o in asa hal, incat a devenit o palma fara identitate. Sunt un nimeni….. M-as atinge….. Trebuie insa sa rezist. Mi-am promis ca nu voi mai ajunge niciodata cu mana acolo. Nici nu mai vreau sa o vad. Chiar si cand imi fac necesitatea, o fac fara sa o privesc sau sa o ating. Sunt patetic. Tocmai mi-am dat seama ca ma pis cu ochii inchisi si cu mainile in aer. Dar, sunt un patetic puternic care va reusi. Voi reusi sa ma schimb. Voi reusi sa omor fiara si sa am o viata normala… M-as atinge…

Stiti, in ultimele doua luni, mi-am dat seama cat de frumos e sa te culci deodata cu nevasta ta. Sa o strangi in brate. Sa o saruti. Ma gandesc cu scarba la noptile in care asteptam sa aud primul ei sforait, ca sa ma pot manipula frenetic. Odata, a plecat in delegatie… Am asteptat sa adoarma copiii…

Fratii mei, credeti-ma, exista lume si dincolo de palma. Sunt o gramada de lucruri minunate, care abia asteapta sa fie descoperite. Trebuie sa gasiti puterea de a pune palma-n cui si de a va recastiga viata. Eu mi-am canalizat experienta acumulata spre un lucru nobil. Fac cele mai bune aluaturi pentru prajituri din oras. Nimeni nu manuieste telul ca mine. Prietenii mei, se poate ! Veniti langa mine ! Haideti sa ne izbavim !

(ropote de aplauze din sala)

Sunt Pompiliu si… m-as atinge.