… mai angajăm specialişti, când oricum facem cum ne taie căpăţâna?
Se spune că românul se pricepe la fotbal şi că excelează la capitolul politică.
Pe lângă aceste două domenii, românul se mai pricepe la. Dacă iei orice cetăţean random de pe stradă, cu siguranţă că ştie să prepare cele mai rafinate mâncăruri din lume, să producă cel mai sigur program antivirus, şi are o teorie excelentă (dacă nu chiar cea mai excelentă!) despre îngrijirea florilor în seră. Asta ca să nu mai vorbim de cât de buni designeri, marketeri, stylişti şi antreprenori online suntem.
Românu’ despre care vreau să vă povestesc şi-a construit de curând o casă. Şi-a angajat omul arhitect, care să îi pună pe foaie casa visurilor. Că aşa e românu’, dacă nu are în viaţa asta o casă şi o maşină, se simte emo. Viaţa noastră, a românilor de pretutindeni, se măsoară în verbul “a avea”.
Toate bune şi frumoasa, arhitectul a terminat schiţele, clientul a fost extaziat, muncitorii au început să producă minunea. Cum casa era aproape de final, arhitectul s-a dus în vizită, să îşi vadă opera materializată. Să-i pice faţa: casa nu mai avea scară interioară, pereţii care făceau legătura dintre baie şi bucătărie erau sparţi şi, în loc de parchetul special adus de la Paris, în living trona o kitschoasă marmură verzui-căcătoare.
Cu ochii ieşiţi din orbite, cu mustaţa tremurândă şi cu degetul îngheţat pe butonul de “Dial” al telefonului, arhitectul se uita total tâmpit la muncitori:
“Aşa o vrut domnu’, s-o răzgândit în ultima clipă…”
De ce…