Am mai avut pe blog articole care tratau natura strangatoare a romanului. Se pare ca asta e destinul nostru: ne place sa ne ingropam in cacat. Adunam tot, de la plase de rafie pentru purtat cartofi, la diferite piese care nu mai au absolut nicio utilitate, doar ca: “Or fi bune la ceva…”. Asa am ajuns sa avem casele pline de lucruri pe care le folosim NU, balcoanele indesate pana la refuz cu obiecte de un feng-shui veritabil. Avem mici momente de luciditate in momentul in care ne mutam (“Cand am strans atata rahat?”), dar ne revenim repede si impachetam frumos nimicul, pentru a decora viitoarea locatie.

La un moment dat, maldarele de dejectii au inceput sa ne copleseasca. Nu mai aveam loc sa intindem un picior, sa punem un musafir la masaa, sa facem o partida de sex salbatic, fara sa ne proptim in ceva. Si ne-a venit ideea brilianta: “Sa le ducem in garaj!”. Aici s-a naruit totul. Garajul a devenit un mormant pentru balast. Nu doar ca nu isi mai indeplinea rolul de acoperitor al masinii, dar a fost deraiat de la capacitatea lui de spatiu creator. Pentru ca garajul este un taram al creatiei prin excelenta. Este locul care poate face diferenta intre o natie invingatoare si una de la coada vacii. Este un loc mistic. Este incarcat de forte pozitive. Este locul unde se pogoara Duhul Sfant. Noi l-am umplut cu cacat.

Asa ca, de fiecare data cand mai trimiteti ceva la garaj, pe sistemul “a fi bun la ceva…”, ganditi-va ca reducei drastic sansele unui popor de a scoate capul la lumina.

PS: In urma unei cercetari, efectuate de subsemnatul, care a durat mai putin de zece minute, a reiesit faptul ca: HP, Apple,  Google, Microsoft, Amazon, Holeys si cate altele, au inceput dintr-un garaj.