Posturi marcate ‘andrei crivat’

5 locuri din Cluj care ne mângâie papilele gustative

Suntem de acord cu principiul “mâncăm ca să trăim”, da’, dacă tot mâncăm, n-ar fi fain să fie şi ceva bun? Ok, nu “trăim ca să mâncăm”, da’ nici n-om băga mizerii în noi, că o viaţă avem. Cu toate astea, mai băgăm şi de la McDonald’s sau KFC.

Totuşi, micii gurmanzi din noi vor ieşi la suprafaţă şi vor încerca să recomande, din umila lor experienţă, cinci locuri de mâncat bine la Cluj, după cum ni s-a cerut aici. Nici nu se putea un moment mai bun, în timp ce eu scriu acest articol, din bucătărie venind un miros îmbietor de pui marinat în sos de soia, tras la tigaie (pentru înjurături, aveţi box-ul de comentarii). Aşadar:

Poate cel mai drag şi important loc din Cluj, în care ne-am umplut burţile cu te miri ce delicatese, a fost, fără îndoială, casa lu’ Crivăţ. Ne-a gătit unele dintre cele mai bune preparate pe care le-am mâncat în viaţa noastră şi, chiar dacă s-a mutat la Timişoara, în inima noastră rămâne cel mai bun loc de mâncat din Cluj icon smile 5 locuri din Cluj care ne mângâie papilele gustative

Daniel Berar sau “templul pizzei”, cum ne place nouă să-l alintăm. Un restaurant elegant, cu o atmosferă plăcută, o combinaţie între muzica italiană şi un decor modern, pitit la subsolul unui bloc din cartierul Mănăştur. Chiar dacă e un restaurant “de centru” ascuns în cartier, a ştiut să-şi cucerească clientela cu o pizza dumnezeiască şi alte mâncăruri delicioase cu specific italian. Suntem clienţi mai mult decât fideli!

Wok’n'roll. De cum am scris numele, mi s-a şi umplut gura de bale. Asta mi se întâmplă de fiecare dată când mă gândesc la locul ăsta sau când sunt acolo, aşteptându-mi porţia sănătoasă de paste de orez cu pui, legume şi sos Hot Asia. Un loc care se joacă cu simţurile tale, o mâncare delicios de sănătoasă şi un spectacol al preparării exact sub ochii tăi.

Indigo. Probabil ca mulţi dintre voi, încă n-am ajuns prin India. Poate nici n-om ajunge. Ceva ne spune însă că restaurantul ăsta a reuşit să aducă savoarea Indiei la Cluj. Poate şi pentru că toţi bucătarii sun indieni, din câte am înţeles. Pur şi simplu nu există cuvinte care să descrie simfonia aromelor care îţi inundă gura. E cea mai aromato-condimentată mâncare pe care am mâncat-o în viaţa noastră. Trebuie mers şi încercat. Punct.

Marty. Pentru că e unul dintre cele mai vechi branduri culinare de pe piaţa clujeană, care a reuşit să păstreze un nivel ridicat al serviciilor.

Şi pentru că ideea e să aflăm unde se mănâncă bine în cât mai multe oraşe, leapşa merge mai departe la Liviu din Alba, la Cristi din Focşani, la un gurmand de Baia Mare, cel puţin aşa credem noi, şi la o braşoveancă.

Taguri: , , , , ,
Postat in TVdecisme | 18 Comentarii »

Primul mini-serial bloggeristic! Cu noi în el!

Ne-am trezit, ne-am uitat pe calendar şi ne-am înmuiat: “Tu, Florică, azi se lansează filmul!”. Ne-am uitat unul la altul şi, brusc, au dat vedetismele peste noi: “Da’ azi tot cu autobuzul mergem la serviciu? Nu luăm şi noi un taxi, ca nişte actori de film ce suntem?” Ne-am dat două palme şi ne-am revenit. Ne-am amintit că modestia e o virtute. Şi noi vrem să ajungem în Rai!

Deci, oare trebuie să vă mai spunem despre oamenii de la ilariant? Nu cred că este creştin conectat la internet care să nu fi văzut cel puţin un clip de-al lor. Dacă este, puneţi mâna şi uitaţi-vă, că mai rar aşa umor bine făcut în online-ul românesc. Şi oamenii ăştia faini ne-au abordat într-o zi: “Nu vreţi voi să jucaţi într-un film alături de noi şi alţi bloggeri?” Proşti să fim să nu vrem!

Şi ne-am strâns într-o duminică. Şi am filmat. Şi am tras jdemii de duble. Şi ne-am râs pe noi înşine. Şi iar am filmat. Şi am înţeles de ce actorii de la Hollywood cer o grămadă de bani pe un film. Pentru că e al dracu de greu. Şi am mai înţeles ce înseamnă să lucrezi cu o echipă de profesionişti, cum sunt cei de la ITmedia. Deci profesionişti, tati! Scule de scule, entuziasm de entuziasm, de îţi vine să tot colaborezi cu ei. Au creat o adevărată atmosferă de platou de filmare şi au scos un film pur şi simplu de-a dreptu’!

Nu în ultimul rând, am avut onoarea să ne distrăm în timp ce, vezi Doamne, cică jucam într-un film alături de nişte oameni foarte dragi nouă: inegalabilul Crivăţ, irepetabilul Groparu şi inconfundabilul Mishu.

Mai jos, filmul!!! Enjoy!

Taguri: , , , , ,
Postat in TVdecisme | 23 Comentarii »

Pleacă, dar rămâne cu noi

Andrei ne-a “agăţat” pe twitter. Discret, elegant, prin învăluire. Pasul următor a fost să ne cunoaştem, aşa că ne-a chemat la film. Şi acum îmi amintesc cât de timoraţi eram, urma să ne întâlnim cu marele Andrei Crivăţ, noi fiind, la ora aia, nişte nime-n drum. Ajunşi la cinema, am constatat că e cu adevărat mare, putând lejer să ne servească la micul dejun, noi fiind mai mici aşa. Apoi, pe măsură ce am început să-l cunoaştem, am realizat că “mare” este un cuvânt potrivit pentru el, dar nu pentru aspectul fizic, ci pentru cum e mobilat omul la interior. E poate cel mai fain om pe care l-am cunoscut prin intermediul online-ului, un om de la care am învăţat, care ne-a îndrumat, ne-a gătit dumnezeieşte. Un prieten adevărat. Mersi, bă, Crivăţe!

Să ne revenim, zic. Da, pleacă din Cluj, da’ nu scapă de noi. Şi ca să vadă ce oameni de comitet lasă în urmă, ne-am gândit să-i facem o petrecere de pomină. Ţinem Crăciunul în avans!

afis craciun Pleacă, dar rămâne cu noi

Clujene, îţi permiţi să ratezi aşa ceva?

Taguri: , , , ,
Postat in TVdecisme | 12 Comentarii »

Multilateralul

După ce că e un blogger celebru, un bucătar senzaţional şi un manager de crâşmă destoinic, Andrei Crivăţ vrea să ne demonstreze că nu putem noi duce câte poate el face. S-a hotărât să arate lumii că există printre noi spirite zbuciumate, care nu se mulţumesc cu puţinul efemer, dorindu-şi multul împlinitor. Având toate astea în gând, Crivăţ a decis să se lanseze în industria muzicală! Ca solist! Va vorbi note muzicale în microfon!

Nu cred că vreţi să rataţi aşa ceva, prin urmare, pe 10 iunie, ora 21.30, în Irish & Music Pub Cluj, vă aşteaptă provocarea vieţii voastre: să fiţi în public la lansarea unei stele ale muzicii româneşti!

afis concert Multilateralul

Vedeţi ce scrie pe afiş? Deci îi pe bune!

Taguri: , , , ,
Postat in Zicu | 5 Comentarii »

Analiza profundă a unui text înălţător

Înainte de toate, la mulţi ani Liviu!

Apoi, stând eu aşa cu Andrei, ne-au izbit nişte versuri de o complexitate ucigătoare şi pe care am hotărât să le analizăm destul de profund. E vorba de primele versuri ale melodiei “Prinţişorul meu” din repertoriul formaţiei Azur. Redau discuţia:

Eu: “Stau la masa mea cea mica si compun o scrisorica”

Andrei: sa ne oprim, pentru inceput, aici

Eu: de acord

Andrei: ce intrebari se nasc in capul melomanului de indata ce aude aceste versuri?

Eu: pentru inceput, as vrea sa mentionez ca versurile induc o stare de confort prin prezenta pronumelui posesiv “mea”

Eu: nu e vorba de orice masa

Andrei: dimpotriva, mie imi exprima o posesivitate acuta

Andrei: “bah, ii masa mea, clar ?  nu-i asa, masa noastra, deci am masa mea, ma descurc, da ?”

Eu: in fine, unghiuri diferite de a vedea problema

Andrei: eu simt

Eu: prima intrebare care se ridica este: de ce e mica masa?

Andrei: cand versul imi gadila urechea

Andrei: urmatorul lucru: este masa mea, pentru ca ma descurc in viata. n-am nevoie de mese de imprumut

Andrei: in contradictie insa vine “cea mica”

Andrei: ceea ce arata

Eu: buna observatie

Andrei: doua lucruri, in sensul de unul dintre ele.

Eu: cea cu descurcatul in viata

Eu: bun

Andrei: ori ca ma descurc, da’ nu foarte bine, nu-mi permit un birou jmeker de la ikea

Eu: masa e mica pentru ca persoana e mignona?

Andrei: ori (mult mai pertinent)

Andrei: sa mea cea mica arata ca ruperea de materialism

Andrei: am masa mea, ii drept, ma descurc. ce conteaza cat ii de mare ?  importanta e iubirea, sentimentul

Andrei: si sa fim sanatosi, desigur.

Andrei: nu o masa oarecare, nici marimea ei

Eu: de acord, intr-un fel

Andrei: ba mai mult, sa stii ca Simona mi-a zis aseara ca marimea nu conteaza

Andrei: si dat fiind ca personajul e tot femeie, eu cred ca asta vrea sa spuna

Eu: de ce te-ai grabit cu aceasta dezvaluire?

Andrei: ai observat, Zicu, cum unele femei se uita la noi (la mine, la tine) si efectiv simt nevoie sa ne linisteasca cu “lasa, marimea nu conteaza” ?

Andrei: nu vreau sa tin in suspans cititorul.

Eu: trebuia sa ajungem la ea pe consecinta logica

Andrei: deci Simona aseara se uita cu blandete la mine si mi-a zis “marimea nu conteaza”. oare se uita la noi si se prind din structura fetei ca nu suntem foarte dotati ?  sau cum ?

Andrei: in fine, deviem

Andrei: sa revenim la masa mica

Andrei: deci eu cred ca asta spune

Andrei: nu sunt materialista, nu-mi trebuie cine stie ce birou din secolu’ optispe, si oricum, marimea nu conteaza. asta imi transmite lirica.

Eu: sa zicem ca sunt de acord aici cu tine. pe de alta parte insa, e vorba de o “scrisorica” si nu de o scrisoare

Andrei: cred ca fata (personaja, zic) acorda mult mai multa importanta fericirii, iubirii si alimentatiei sanatoase decat marimii in general (si a mesei in special)

Andrei: si pe mine m-a pus in incurcatura “scrisorica”

Andrei: initial, am crezut ca poetul ne intinde o capcana.

Andrei: dar apoi, m-am gandit

Andrei: man, poate ca fata n-are pretentii mari, da’ nici nu cred ca statea foarte comod la o masa mica. io cred ca s-a grabit sa termine, c-o durea spatele, si de aia a iesit o scrisorica.

Eu: nu e nicio capcana, eu cred ca e pur si simplu tendinta feminina de a diminutiviza totul. de exemplu, un mod mai finut de a-ti spune ca nu esti prea dotat este folosirea diminutivului “pulica” in loc de “pula”

Andrei: Zicu, nu este elevat sa folosesti astfel de cuvinte intr-o analiza literara, ce plm

Eu: sa mergem mai departe: “Scrisoare de dor, pentru printisor”. aici se ridica intrebarea: care este intervalul de timp care trebuie sa se scurga pentru a se instala sentimentul de dor?

Andrei: io ma gandesc ca macar vreo 2 zile

Andrei: adica da-o naibii, daca nu-i vreo stalkerita – si imi place sa cred ca nu e – nu i se face dor dupa 10 minute, nu ?

Andrei: da’ daca-l iubeste, dupa o noapte-doua fara el deja simte doru’, nu?

Eu: exact. pe de alta parte insa, acest vers demonstreaza fara tagada ca autorul scrisorii e de sex feminin datorita faptului ca destinatarul e de sex masculin si nu cred ca avem de a face cu un cuplu homosexual

Andrei: fara tagada

Andrei: desi .. ce ma, daca ar fi, ai avea ceva cu ei ?  homofobule!

Eu: nici vorba! vroiam doar sa fie clar

Andrei: lasi o prejudecata sa strice frumusete artistica. ce, filosofii greci nu era gheiuti ?  si asta nu i-am impiedicat sa ne deschida ochii.

Eu: eu zic ca ne departam din nou de la subiect. e clar ca e vorba de o femeie care ii scrie iubitului pe care il alinta “printisor”

Andrei: ok. deci asa ramane

Andrei: bun, da’ daca tipa e pedofila, iar el e doar un copil mic, fiu de ceva rege Cioaba, drept pentru care e in mod real printisor ?  adica poate nu-i un alint, ma gandesc

Eu: bine punctat. dar, totusi, ma gandesc ca daca ar fi pedofila, nu s-ar osteni sa-si puna gandurile pe foaie si i-ar spune direct copilului ce simte pentru el. cu copiii e altfel, nu trebuie sa te fastacesti, ci sa le spui direct sentimentele tale, pentru ca sunt suflete pure. asadar, consider ca daca era vorba de un copil, nu mai era nicio “scrisorica”

Andrei: vezi ? poate de aia e doar scrisorica. fiind copilu’ mic si print, nu poate citi prea mult, ca se oboseste

Eu: eu totusi cred ca avem de a face cu un cuplu matur

Andrei: si eu cred la fel

Andrei: da’ imi place sa speculez

Taguri: , , ,
Postat in Zicu | 17 Comentarii »

5, 4, 3, 2, 1… capot

Ante scriptum: Nu stiu daca v-am mai spus de obsesia mea, dar, din punctul meu de vedere, cuvantul “capot” este unul dintre cele mai urate cuvinte din limba romana.

Fara sa va lasati vrajiti de cliseista magie a sarbatorilor, fara sa va ganditi la super distractie, prieteni, mancare, bautura, fara sa va dati cu parfum, fara sa va pregatiti chilotii curati, ganditi-va putin la ipoteza ca suntem supravegheati indeaproape de o civilizatie extraterestra si la ce vede civilizatia asta in noaptea de revelion. Ii vede pe toti reprezentantii speciei inferioare pe care o analizeaza (pornim de la premisa ca ei sunt superiori, ca altfel nu vad cum ar sta in spatiu si s-ar uita la noi) beti, precum peretele, efectuand o numaratoare inversa, la capatul careia zbiara ca bezmeticii si se pupa frenetic.

Daca parasim nava extraterestra si analizam la rece, sarbatorirea schimbarii anului e la fel de relevanta ca si mizeria de Sfantul Valentin. O buna parte dintre noi nici nu prindem ora 12 treji. Alta buna parte asteapta artificiile, pentru ca e unul dintre cele mai importante momente din viata lor. O a treia buna parte nu se duce la nicio petrecere, deoarece e deprimata si, mai mult ca sigur, se va sinucide. Restul partilor s-au strans sa mance bine, de parca nu ar mai exista ziua de maine.

Cu toate astea, se pare ca o singura noapte de numarat invers nu e suficienta. In timp ce ducea gunoiul la pubela, unuia i-a venit stralucita idee numita microrevelion. Mirobolant! Adica, nu-i inca revelionul, nu-i nimic de numarat, da’ hai sa mai tragem o betie inainte de revelionul adevarat si sa ne facem de doua ori de rusine in fata civilizatiei extraterestre. La fel e si cu petrecerea de Craciun la firma. Un motiv in plus pentru niste corporatisti, imbracati la trei ace jumate’, de a o arde superior: “Nu pot sa vin, am petrecere de Craciun la firma”. Nu mai bine aluneci tu pe gresie un pic?

No, dupa toate cele scrise, va vine sa credeti ca postul asta promoveaza un microrevelion? E un microrevelion mai special, pentru ca e pe baza de internauti.

afis www 2 723x1024 5, 4, 3, 2, 1... capot

Detalii gasiti la Andrei.

Taguri: , , , , , , ,
Postat in Zicu | 2 Comentarii »

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… nu e bine sa aduci lapte de pasare la scoala ?

Ante scriptum: aseara a fost o seara in care ne-am ras pe noi insine. S-au mai ras pe ei insisi: Crivat, Groparu + doamna si KooKool + doamna. Ca un tot unitar, coplesit de tot, ne-am ras impreuna, pe noi insine, la show-ul Comedica. Numa’ atata zic, Nicu Bendea-i tata lor.

Unele mancaruri nu se pot manca in unele locuri. Adica, nu poti sa te duci cu sarmale la film, oricat de topit ai fi dupa ele. Cu siguranta, cei din jurul tau nu vor fi topiti dupa tine si te vei trezi ca la vei manca pe cealalta gaura. La fel, nu poti sa mananci o friptura la un meci de fotbal (nici nu cred ca mai e nevoie sa explic de ce). Nu se fac groaze si comedii din astea. Bine, asta in lumea celor care nu gandesc cu matu’. In lumea hulpavilor fanatici, orice e posibil.

Ne-am asezat aseara langa o fiinta de sex feminin, care, printre altele, radea ca muta si cand nu era de ras. La un moment dat, scoate muta o bucata mare de staniol cu ceva intransa. Normal, primul gand: “Ce pastele ma-sii o adus asta cu ea la un show de stand-up comedy?”. Muta hulpava fanatica a scos din staniol o bucata mare de prajitura, flescaita, tocanita, urata, asa, de nu-ti venea sa-ti prostituezi gura cu ea. Prajitura intr-o sala de cinema, da? Oare s-a dus sa o cace la teatru? Numa’ intreb.

Muta hulpava fanatica mi-a adus aminte de o colega de liceu. Era genu’ de colega ce nu prea avea ceva de aratat din punct de vedere fizic. Macar de avea… era salvata. Unde mai pui ca era usor, da’ usor, mai desteapta decat o nuca. Pe bune! Colega asta a mea isi aducea de mancare tot felul de chestii, care nu-si aveau locul intr-o sala de clasa (asa gandeam noi, cei care veneam cu pita cu salam si cas): ciorbe, fripturi, nebunii. Va dati seama ca s-a adunat ceva tensiune culinara. Unde mai pui ca era usor, da’ usor, mai desteapta decat o nuca (repetare intentionata, pentru a accentua ideea). Intr-una din zile, crestina a facut greseala fatala de a veni cu un desert special: lapte de pasare. Mno, un coleg de-al meu a sesizat o nisa ce merita exploatata. Profitand de lipsa colegei si de culoarea galbuie a preparatului, l-a innobilat cu o substanta organica la fel de galbuie. A amestecat putin cu un creion, pentru ca aroma dulce sa se combine cu lichidul iesit prin mataranga-i. Dupa ce a terminat, evident, ne-am ras pe noi insine.

A venit, a mancat si n-a schitat nimic:

“Ii bun?”

“Super, mami l-o facut.” (nu stia ca mami a omis ingredientul secret)

Acum, dupa multi ani de la acel episod, sper ca delicatesa nu a avut vreun efect secundar, ce s-a manifestat pe termen lung, si ca inca mai sufla.

Taguri: , , , , , , , , , , ,
Postat in Zicu | 4 Comentarii »

Bah, io am un plan!

Sa trecem rapid peste micile lucruri, gen ma doare capul, sunt putin mahmura si mi-e ciuda ca Zicu merge cu colegii lui la ciorba si eu nu.

Am fost aseara la cheful de doi ani citynews.ro. Nu am poze inca si vad ca nici pe site nu sunt, probabil pentru ca toata redactia e inca mahmura. Oricum, fain chef. La multi ani City !

Revenind, vreau sa va anunt doua lucruri. Voi incepe cu cel mai important. Daca bei si dansezi toata noaptea pe tocuri, a doua zi te simti super tonifiata si slaba. Imi zice o colega ca e din cauza ca alcoolul iti roade stomacul. Noh, oricum, ma simt foarte slaba.

A doua chestie pe care am realizat-o azi, si care deocamdata e un fel de vocatie cu posibilitati de transformare in cariera, e ca mi-ar place sa ma duc la toate chefurile de sfarsit de an de la toate agentiile de publicitate din Cluj. Deocamdata stiu 100% ca ma duc la doua chefuri. Dar eu, in hapsanitatea mea, as vrea sa merg la toate. Si sa fac un top: cum a fost mancarea, cum s-a comportat gazda, ce a scos pe masa etc. Si sa  votam eventual cu totii. Si sa-i facem de cacao pe aia care ies prost si nu scot batar o chiftea la interval si sa radem cu totii iar. Hahaha.

Ma gandesc ca daca sunt legititmatii de presa, am putea fi acreditati si ca bloggeri la chefurile astea. Plus ca, cine ne cunoaste pe mine si pe Zicu stie clar ca suntem animatori de exceptie. Deci, ar fi o onoare pentru ei sa ne aiba si nu invers. icon smile Bah, io am un plan!

Intre timp, stiindu-ma putin tulburata dupa azi noapte si neavand sentimente, Crivat imi face pofta ca nus’ ce pui in pita pe care o sa il mancam vineri sau sambata. Nu ca azi ar fi doar joi, da’ noh.

Taguri: , , , , , ,
Postat in Florica lui Zicu din capatu' satului | 1 Comentariu »