Fix atunci, dar fix atunci, se nimereşte ca Zicu să observe. Sunt convinsă că, dacă aş bea cot la cot cu el, nu ar avea nici cea mai mică problemă. În schimb, când mă prinde cu un pahar de ceva în mână, plăcerea lui cea mai mare e să mă trolleze. Nici de ziua lui nu îl văd aşa fericit! Din alcoolică nu mă scoate. Mă ameninţă că ne despărţim, că el nu mai poate trăi aşa, că ce am de gând să fac cu viaţa mea şi cât mai vreau să continui în stilul ăsta?

Repet, pentru că simt nevoia, beau doar prima gură de bere din pahar. Dacă o beau şi pe a doua, începe să şi cânte: “Florica alcoolica, Florica alcoolica”. Vă daţi seamă că, în grupuri de oameni care nu mă cunosc, imaginea mea nu e tocmai una pozitivă. Evident, dacă o persoană chiar muşcă momeala ziculiană, domnul meu îşi va lua din timpul lui să-i povestească cât sunt eu de acloolică şi cum nu ştie ce să mai facă cu mine.

La un chef, la care am îndrăznit să beau toată noaptea un amărât de pahar de şampanie, mi-a dedicat piesa Rehab a lui Amy Winehouse. Nu vă puteţi închipui ce frumos sună un cor de 15 flăcăi beţi care îţi urlă în cap, când tu eşti perfect trează.

Odată, a venit de la serviciu şi m-a găsit în bucătărie, cu o sticlă de vin în mână. Găteam ceva reţetă cu sos de vin. Credeţi că l-a oprit ceva să nu urle în gura mare: “Alcoolico, iar bei???” Nu! De atunci, vecinul de la 3 nu prea mai vrea să urce cu mine în lift.

Ironia e că, cei care îl cunosc pe Zicu, ştiu că îi place viaţa şi să petreacă. Şi tot eu sunt aia într-o relaţie cu Bachus! )

Tată

Voi fi un tată care, probabil, va fi călcat în picioare de proprii plozi. De ce? Pentru că, de obicei, am tendinţa să las de la mine şi să propovăduiesc pacea în lume, atitudine care nu mă poate duce altundeva decât sub picioarele progeniturilor pe care le voi aduce pe lume. Mă aştept chiar să fiu bârfit de micuţi, pe sistemul: “Ce prost îi tata. Putem obţine orice de la el”. Bine, asta nu mă va opri să îi mai “mângâi” din când în când, că doar n-oi ajunge eu subiect de bârfă chiar la mine în casă. No, că m-am şi enervat. Se ridică, în acest context, o întrebare: dacă ai o casă rotundă, fără colţuri, unde dracu îi trimiţi?

Socru

Dacă mă va binecuvânta cel de sus cu o fată, am exprimat aici un punct de vedere. Fiind un om căruia îi place viaţa, unde viaţa se măsoară, uneori, în litri şi grade, voi incerca să inoculez această plăcere şi omului care va avea privilegiul de a-mi pompa, constant, copila. Dacă voi simţi că nu e loc, nu voi iniţia nicio “primă băută”. Dar, după câteva întâlniri, ficatul nefericitului îmi va aparţine. Îl voi transforma într-un Cristi Minculescu personal (cunoscătorii ştiu despre ce vorbesc). Dar, de fiecare dată, nu voi uita să îi amintesc că sticla din faţa noastră poate foarte bine să stea şi în curu’ lui, dacă fata mea mă va suna plângând la 2 noaptea (cu tot pacifismul care îmi curge prin vene). Dacă voi avea băiat, îmi voi îndopa nora cu dulciuri.

Bunic

Depinde foarte mult de modul în care va îmbătrâni organismul meu. Dacă mă voi transforma într-un moş băşinos şi bălos, cum se întâmplă, de fapt, în toate cazurile, voi încerca să apelez la fărâma de raţiune pe care o voi mai avea şi să interacţionez cât mai puţin cu lumea. Doar familia se va putea bucura de minunăţiile pe care le va produce organismul meu. Dacă, printr-o minune, mă vor ţine maxilarele, sfincterele şi, de ce nu, chiar prohabul, voi râde de cei pe care nu îi vor mai ţine. Îmi voi diviniza nepoţii. Voi continua să îmi îndop ginerele cu alcool şi nora cu ducliuri. Pe băbuţa mea o voi îndopa doar cu înţelegere, vorbe bune, gânduri murdare şi propuneri mult prea indecente pentru vârsta noastră.

Vine o vreme când aceşti oameni se aşază la relaţia lor. Cunosc o fătucă, se plac, se împreunează, se mută împreună. Aici intervine problema alcoolului. Se disting două atitudini:

“Dacă el se simte bine, eu n-am nicio treabă”

E poziţia femeii degajate. Ea consumă foarte rar, vecin cu deloc, da’ nu vede nicio problemă în faptul că cel căruia îi spune “iubit” se mai ameţeşte din când în când. Ştie foarte bine ce poamă are acasă, cât poate duce, cum se manifestă, nu a făcut-o foarte des de ruşine, aşa că îl lasă în plata domnului să se distreze.

Avantaje: un bărbat fără lesă la alcool e un bărbat recunoscător. Şi când un bărbat e recunoscător, ea are orgasm şi multe alte avantaje.

Dezavantaje: bazându-se pe încrederea ei, e posibil ca masculul să se facă, la un moment dat, atât de praf, încât cuplul să nu mai poată ieşi în societate, un timp, de ruşine.

“Nu suport să-l văd beat”

Asta e chitroasă rău. Poate are sechele din copilărie – tată beţiv. Sau poate ascultă cu sfinţenie de sfatul mă-sii: “Mie să nu-mi aduci în casă pe unu’ care bea” Ori poate s-a îmbătat odată atât de tare, cu tot răul aferent, încât nu mai vrea să audă de alcool. Oricare dintre variante ar fi, cert e că se răzbună pe nefericitul care îi e vecin de pat. Proastă strategie. Mai ales dacă lui îi place să petreacă şi nu pune piciorul în prag:

“Auzi, io-ţi număr ţie cremele? Nici tu să nu-mi numeri berile!”

“Eu nu mă îmbăt de la creme!”

“Nici eu!”

Avantaje: nu-s

Dezavantaje: multe (de exemplu: ea rămâne cu mă-sa)

Fetelor, relaxaţi-vă! Tot voi sunteţi lumina la ochii din capul lui.

Nu cred ca pot nici macar sa-mi las organele spre donare sau studiu. Sunt toate iesite din garantie: inima e in greva, pentru ca sunt un romantic incurabil, ficatul e mai mult decat pateu, plamanii sunt imbacsiti cu tot felul de fumuri, rinichii au cedat de la procesat bere. Mno, as vrea sa il vad pe omul care vrea sa aiba intransul o inima de iubaret frenetic, un ficat de alcoolic, niste plamani de birjar si doi rinichi, care sunt de fapt o mica fabricuta ce transforma berea in pisat.

Daca n-am ce lasa, am niste indicatii de dat. Aceste indicatii se remarca prin faptul ca sunt doua.

In primul rand, as vrea ca in sicriu sa fie pus, undeva, cat mai aproape de cap, un meniu Crispy Strips de la KFC. Vreau ca trupul meu sa se impregneze cu acel miros unic si sa se stie ca acolo zace un om al carui fund a fost terorizat constant de bucuriile picante. Da, sunt un fan inrait, daca mai era nevoie sa precizez.

A doua doleanta a aparut sambata, pe la a zecea bere. Impreuna cu un prieten foarte drag mie, am hotarat ca, dupa moarte, vrem sa impartim aceeasi urna. Ambii vom mentiona ca dorim sa fim incinerati si ca vrem ca cenusa noastra, nobila de altfel, sa fie plasata in acelasi recipient. Mai mult, pentru a nu se ajunge la scandal, am hotarat ca cele doua testamente sa contina un articol salvator: “Urna cu cenusile celor doi stimabili va stationa cate o saptamana la fiecare dintre cele doua familii. Astfel, rudele indurerate isi vor putea plange pe rand fiul. Mai mult, vor avea ocazia sa il planga si pe celalalt, chiar daca nu vor.”

In timpul asta, in urna, cele doua cenusi se trag pe nas una pe alta.