“Bă, tu îţi dai seama că săptămâna trecută, pe vremea asta, începea turul?”

“Da, bă, cum trece timpul…”

“Mno… acum am devenit melancolic…”

“Poate melalcoolic!”

Şi uite aşa, împreună, am oferit lumii un nou concept. Aşadar, de fiecare dată când suspinaţi după o noapte mai zbuciumată, sunteţi într-o stare de melalcoolie.

O singură rugăminte avem, nu uitaţi să ne mai menţionaţi, din când în când, atunci când folosiţi expresia.

Cu plăcere.

Cât am dat la buci

Cohorte de păsărici au căzut sub penisul nostru, toate vrăjite de farmecul inegalabil cu care ne-am născut fiecare dintre noi. Cum să nu cadă, când suntem întruchiparea perfecţiunii? Le-am bifat pe toate care ne-au ieşit în cale şi ne place să strigăm în gura mare chestia asta. Chiar dacă cei care ne ascultă ştiu foarte bine că avem gura plină de rahat, doar ştiu şi ei cum se-nvârte lumea asta, şi chiar dacă ştim foarte bine că ce scoatem pe orificiul bucal sunt nişte poveşti pescăresco-vânătoreşti cu femei. Nu-i nimic, să se ştieee! Ne batem cu pumnul în piept ca nişte giboni, să ştie cei din jur că suntem nişte maşini de cusut cu pulă în loc de ac. Eşti tare-n mădular? Taci şi vezi-ţi de treabă!

Cât am dat pe gât

Hectolitri întregi de alcool ne-au pătruns în organism. Miliarde de sticle, tone de halbe. Fiecare dintre noi e cel mai rezistent la băutură. “Oai, am fost odată la o cabană, măcel, coaie, nu alta. Am fost cinci bărbaţi şi, în trei zile, am dat gata 10 sticle de whisky, 5 de vodcă, 7 lăzi de bere şi nici nu mai ştiu câţi litri de vin!” Noi suntem cei mai potenţi din punct de vedere alcoolic şi toată lumea trebuie să ştie asta, de parcă ar fi nu ştiu ce realizare. Să ne propună dracului cineva la premiul Nobel pentru consumul de alcool, că îl merităm cu desăvârşire! Eşti tare-n ficat? Taci şi bea de-acolo!

Şi măcar de ar fi nişte laude diametral opuse, da’ astea două depind una de alta.

Un inceput cliseist pentru acest post ar suna cam asa: “Vine o vreme in viata fiecarui mascul…”.

Mno, chiar vine si cica trebuie bifata si asta. Nu ca as avea ceva impotriva obiceiului, dar de ce este considerat un test pe care tanarul handralau trebuie sa-l treaca? De indata ce ai plasat intr-o conversatie “mi-am cunoscut socri”, se va gasi cu siguranta unu’ care sa ti-o intoarca: “Hehe, ai baut cu tata socru”.

Nu zic nu, noi, masculii, ne intelegem mai bine daca avem un pahar in fata. Discutiile curg parca mai lin, glumele de autobaza ies pa banda, barfele (ca barfim aproape la fel de intens ca ele; cine e de alta parere, e liber sa se exprime) ne vin la gura. Daca dispare sticla sau paharul, e posibil sa stam ca mutii-n dunga si sa ne uitam unu’ la altu’. Oare asta o fi? Oare mi-am raspuns? Trebuie sa consum ceva impreuna cu viitorul socru pentru a schimba doua cuvinte? Neh, cu siguranta are el multe sa imi spuna, pentru ca eu sunt prea ocupat cu gestionarea viiturii din pantaloni.

Numa’ zic, e de cachi. Adica, nu e destul ca esti pisat pa tine pentru ca esti pentru prima data in casa la oamenii aia, trebuie sa te mai si streseze gandul ca omul numit tata va scoate la un moment dat o sticla pe masa si tu va trebui sa faci fata? Sa nu mai zic de faptul ca atunci cand il vezi pentru prima data, nu poti sa nu te gandesti la faptul ca doar cu o seara inainte ai sifonat asternuturile impreuna cu fata lui. Daca nu te gandesti tu la asta, fii sigur ca el se gandeste. Din nou, de cachi.

De scos, nu te poti scoate, pentru ca nu se cade. Esti in casa lui, te-a cinstit cu mancare, acum e timpul sa se laude cu lichidele productie proprie.

Daca tot e un test, cand se pune ca l-ai trecut? Ca, sa-mi fie cu iertare, nu poti sa-l bagi pe om sub masa, e de porc. Maxim te baga el pe tine sau il lasi sa te bage, pentru a-i zgandari orgoliul. Numa’ sa nu fi unu’ din ala mai neinitiat in ale lichidelor si sa ii futi o fresca pe tricou, pentru ca s-ar putea sa nu mai iesi din camera fetii pana la plecare.

M-a strafulgerat un gand. Cum ar fi sa fii un vanator de socri? Sa combini mimoze doar pentru a le intalni tatal si a te imbata cu el. De cachi?

Pana la urma, nu cred ca e vorba de niciun test, ci de o bauta ce consfinteste semnarea unui contract de predare-primire. Obiectul contractului doarme demult…

De ce…

Pe langa faptul ca te poate schimba dintr-un nime’n drum intr-un nime’n drum cu diploma, viata academica poate produce schimbari pe care nici macar nu vi le-ati imaginat. Pentru un fost coleg de-al meu, facultatea a insemnat o schimbare profunda, imaginea sa in oglinda, urinatul, sexul, nemaifiind niciodata aceleasi dupa incheierea celor patru ani.

Sa il numim Zenobiu.

Ca si orice tanar, ajuns la varsta la care a baut cel putin o lada de bere si a vazut macar un organ genital, masculin sau feminin, Zenobiu a dat la facultate. A intrat cu o nota destul de mare, pentru ca era genul care de cand se stie a avut cartea sub burta. Inca de la inceput, Zenobiu a fost ca un catalizator pentru femei, si nu pentru ca era cine stie ce rupt din stele, ci pentru ca era usor, dar foarte usor efeminat. Bineinteles ca restul masculilor nu l-au vazut ca pe o amenintare, din simplul motiv ca nu era.

In scurt timp, Zenobiu si-a format o gasca solida de femei, in compania carora era vazut tot timpul. Discutau, dezbateau, se hlizeau, barfeau, erau un fel de roi de albine cu Regina barbat. Era evident pentru toata lumea ca viata sexuala in interiorul roiului era inexistenta. Prin prisma liderului lor, erau un grup cat se poate de interesant, numai bun de urmarit.

Semnele de intrebare legate de Zenobiu au inceput sa apara la un curs. Inrobit vreo saptamana de aburii alcoolului, un coleg de-al meu a aparut cu o barba destul de consistenta. Asezat langa Zenobiu, aude urmatoarea replica din gura suava a acestuia: “Iti sta bine cu barba”. Pentru noi, asta era o confirmare a faptului ca Zenobiu “juca” in echipa adversa.

Am trecut peste acel moment, pentru ca aveam probleme mult mai importante, gen mers la cursuri si seminarii NU.

Prin anul 3, s-a petrecut o schimbare in si la Zenobiu. A inceput sa se infiinteze usor machiat si cu tinute si mai usor feminine. Ne-am gandit ca poate joaca rolul femeii in relatie, iar partenerul il obliga sa isi asume rolul si in viata de zi cu zi. Pana cand, Zenobiu ne-a dat tuturor lovitura sub centura. Intr-o zi calduroasa de vara, am observat doua mici umflaturi in zona pieptului sau. Erau destul de anormale, deoarece nu erau generate de grasime, Zenobiu fiind practic un bat.

Saptamanile treceau, umflaturile lui Zenobiu cresteau si au crescut intr-un asa hal, incat au inceput sa starneasca invidia unor colege mai putin dezvoltate. Umflaturile lui Zenobiu au reusit chiar sa bage zazanie in roiul sau. Nu mai era nevoie de nicio confirmare. Zenobiu demarase un proces menit sa il transforme in Zenobia !

Oameni cu capul pe umeri si cu o gandire europeana, ne-am purtat cat de tolerant puteam noi. Singurele momente in care ne mai permiteam mici derapaje erau acelea cand se facea prezenta la seminarii, unde profesorul rostea “Zenobiu” si constata ca exista o discrepanta foarte mare intre genul scris pe foaie si ce avea in fata.

Preschimbarea omidei in fluture e o laba trista pe langa transformarile pe care le sufera un mascul lovit de domnii Jack, Jim, Iancu, Babanu’ (impreuna sau separat, dupa posibilitati). Sunt reactii rezervate doar initiatilor, cei ce privesc din exterior nereusind sa inteleaga profunzimea personalitatilor etalate. Da, am scris bine la plural, pentru ca o spurceala (cuvantul e derivat din “spurcat”) bahica presupune o dedublare, detriplare, ba chiar o decvatruplare a eului propriu si personal.

O forma de “EU” spurcat este cel sentimental. Acesta anihileaza orice conventie sexuala valabila in lumea neafectata de alcool. E starea in care ne pupam exagerat de mult, ca o manifestare a prieteniei profunde (fara nicio conotatie) ce ne leaga, ne atingem cum nu ne-am imaginat vreodata ca ne vom atinge. In ciuda dezgustului pe care il provocam in jur, suntem ferm convinsi ca reactiile celorlalti sunt exagerate si ca tot ceea ce facem e sa ne iubim ca niste prieteni adevarati ce suntem. O cunostinta de-a mea a rezumat foarte bine acest tip de “eu”: “Un kil’ de palinca te transforma in homosexual”. Inclin sa cred ca are dreptate pe alocuri.

O mutatie a eului sentimental este cel prietenesc. Acesta se manifesta prin accentul exagerat pus pe amintirile comune. Ne amintim, reamintim, rasamintim toate momentele ce ne-au marcat prietenia si le punctam cum se cuvine: batem balma, ca un gest complice care marcheaza o reusita sexuala si nu numai, ne imbratisam, pentru a marca un moment greu al relatiei noastre, ne pupam si ne marturisim ca suntem cei mai buni prieteni. Acest tip de “EU” merge foarte bine cu o piesa despre prietenie. Aceasta are rolul de a maximiza trairile si poate duce, in final, chiar si la lacrimi.

Cea mai intalnita forma de “EU” spurcat este cel viteaz. Functioneaza dupa sistemul: “nu conteaza ca nu am dat niciun pumn la viata mea, sunt beat si ma doare la banana, vreau sa ma bat”. Avand la baza exacerbarea trairilor, provocata de alcool, cel transformat in “EU” viteaz va avea impresia ca oricine are orice cu el. Se va simti un Rambo altoit cu Terminator si va provoca la duel pe oricine se comporta cat se poate de normal. Va gasi el ceva dubios in normalitatea oricui. De obicei, sfarseste prin a fi salvat de prietenii mai treji sau intr-un sant.

Cireasa de pe tortul de hamei e reprezentata de “EUL” filozofic. Intra in scena pe la sfarsitul ceaiului dansant si are rolul de a enerva pe oricine nu se gaseste in aceeasi stare cu atotstiutorul. Undeva in strafundurile sale, acesta simte ca e reincarnarea lui Kant si actioneaza ca atare – se baga in orice polemica si are tot timpul ADEVARUL la purtator. Nu va realiza ca toti cei din jur pica de somn si va incerca sa lungeasca discutiile pana la ivirea zorilor. Zorii il vor gasi, singur intr-o bucatarie goala, dormind cu capul pe masa.

De ce…

“Ma iubesti?”

“Da. Esti o picatura de roua pe o petala de trandafir scaldata in soarele unei dimineti superbe de vara, iar eu sunt albina al carei destin a fost sa aterizeze pe trandafirul tau si sa te cunoasca!”

“HAI SA NE CASATORIM!”

Cacat! Mai performati un numar  si reluati discutia…

“Acum, cu adevarat vreau sa fiu a ta pe veci. Ai fost atat de profund in mine, incat fiecare particica a interiorului meu tremura de placere (inclusiv omusorul din cerul gurii, pentru ca tipul e negru)… maine mergem sa facem actele”

Situatia e dramatica si sta in felul urmator:

EL: – nu a baut 4570 l de alcool pana sa o cunoasca

- nu a vomat in diferite locatii si pozitii

- nu a futut destul in diferite locatii si pozitii, ca dupa aia sa vomeze

- nu s-a trezit la pranz intr-o incapere, fara sa stie unde dracu’ e

- nu a batut toate crashmele posibile si imposibile

- nu s-a saturat de idiotii de prieteni si nici nu a vomat pe ei

- nu stie cum e in 3, 4, 5, 10

- ii e rusine sa lase o flatulatie in prezenta ei

EA: – nu a dat cu fofoloanca in populatie (in sensul experimental)

- ii e scarba sa o ia in gura

- nu a dansat pe toate mesele din toate cluburile posibile si imposibile

- nu s-a imbatat cel putin o data (aici nu e neaparat necesara voma, desi nu e rea ca experienta)

- mai crede ca prietenele ei sunt cela mai cerebrale fiinte de pe Terra si nu poate dormi daca nu primeste un sfat de la ele

- ii e rusine sa lase o flatulatie in prezenta lui

Si lista poate continua. Tinerii se iau si, dupa un an, ambii se fut, beau, petrec pe toate gardurile, bineinteles, SEPARAT.

Casa de piatra crapata!

De ce…