Posturi marcate ‘agentie de publicitate’

Cum se nasc reclamele 2

După episodul pilot, trebuia să vină, la un moment dat, şi următorul. Următorul, după episodul pilot, este cunoscut drept episodul 1 sau, după caz, episodul 2. La noi e episodul 2.

Uneori, oamenii din agenţiile de publicitate pornesc de la premisa că trebuie să genereze o idee care să se adreseze unor cretini. Credeţi-mă pe cuvânt, doar activez în industrie. Există situaţii în care sunteţi luaţi de cretini. Nu toţi, doar unii dintre voi. Se numeşte targetare. Ei, pentru a scoate o idee cretină, trebuie să gândeşti ca un cretin. Ăstora le-a ieşit foarte bine:

Pentru că e vorba de asigurări de viaţă, logic, s-au gândit să apeleze la celula de bază a societăţii: familia. Totul e original până aici, nu s-a mai făcut niciodată aşa ceva. Da’ niciodată! Pe ce au mizat? Pe imaginea unei familii moderne, disociată de portretele clasice, cu membri strânşi pe o canapea şi zâmbind prostesc. N-au mizat ei prost, pentru că, probabil, ăla e şi publicul ţintă căruia trebuiau să-i vorbească: bărbaţi şi femei de vârsta a doua, căsătoriţi, cu venituri medii spre mari, oricum, suficient de mari încât să ia masa în oraş, un plod sau doi. Atât doar că au făcut-o la modul cretin. Au subestimat nivelul de inteligenţă al target-ului şi au apelat la trucuri ieftine, cum ar fi copila care e sunată de guvidul de la Eureko.

Au pus pe fundal o piesă cunoscută şi gata dejecţia!

Asigurări, careva?

Care-i secretul?

In goana dupa cota de piata si luptand cu necrutatoarea criza, companiile, impreuna cu agentiile lor de publicitate, apeleaza la tot felul de tertipuri pentru a ne aduce la raft. Aici intervin doua abordari diferite:

- una mizeaza pe un consumator dobitoc, care va reveni, vrajit fiind de reclama, vezi Doamne, la produsul nostru, chiar daca acesta este o diaree de nou nascut, impachetata intr-un scutec de matase;

- cealalta implica o anumita maturitate din partea companiilor, acestea fiind constiente ca oricat de mult ar investi in advertising, un produs de cacat e, pana la urma, un produs de cacat.

Un jucator de pe piata pastelor fainoase a demarat, acum ceva vreme, o campanie destul de agresiva. Intr-o prima faza, au invaluit produsul intr-un soi de mister, menit sa ne puna pe ganduri si sa ne determine sa dam iama in primul supermarket, sa imbrancim batranii si gravidele ce ne apar in cale si sa ne napustim asupra raftului, pentru a afla secretul. Apoi, enigma s-a elucidat. Raspunsul pe care il astepta o natiune intreaga a venit si ne-a scapat de insomnii. Atat doar ca produsul arata de parca ar fi poposit inainte in stomacul cuiva, care l-a regurgitat.

Nu stiu cum au facut-o, da’ baietii astia au reusit sa combine taietelul de supa cu spaghetti:

pasta Care i secretul?

Extrem de subtiri si rupte. Asta e viziunea celor de la Pasta d’oro asupra pastelor spaghetti. Si ce? Sunt aurii? Da. Deci, s-au tinut de promisiune.

Domnilor, secretul e sa nu ne considerati dobitoci.

Aiureli, asa… de vineri !

As vrea sa va anunt ca, in urma acestui post, am primit deja o invitatie ferma la un chef de sfarsit de an. Nu e o agentie de publicitate, e o firma din Cluj, dar cine sunt EU sa ma plang, cand ei au realizat ca fara mine acolo nu era chef ? Stiu ca v-am lasat muti cu planul meu, de aia nu ati comentat nimic. Da’ e ok, ca s-a uitat Zicu la trafic si a tras un “ai de pula mea ce bine a mers postu’ tau”. Deci, n-am spalat ieri vasele.

De asemenea, sunt in tratative cu o prietena de-a mea, care lucreaza la unul din mall-urile din Cluj, sa imi faca petrecere supriza acolo. Ea zice ca nu fac party de sfarsit de an, eu am ras. Eu am propus sa faca de Mos Nicolae, ea a ras. Bine, ea nu stie ca tot o sa o faca si eu tot o sa par surprinsa, chiar si cu atata ras.

Ma gandesc sa fiu miloasa si sa nu ii pun pe agentii de paza sa ma astepte de o parte si de alta a mall-ului. Ca e cam frig. Si nici covor rosu nu vreau. Vreau in schimb un banner urias pe mall, pe care sa scrie: “Florica, multumim ca existi!”. Fain chef, zic.

In alta ordine de idei, am fost azi la Finainte cu ceva treaba si am intalnit cea mai simpatica functionara publica din lume. Am vrut sa ii fac o poza cu telefonul, sa o pun pe blog, dar nenea de la paza a zis ca daca fac poza, imi confisca mobilul. Deci, nu am poza cu ea.

Bah, io am un plan!

Sa trecem rapid peste micile lucruri, gen ma doare capul, sunt putin mahmura si mi-e ciuda ca Zicu merge cu colegii lui la ciorba si eu nu.

Am fost aseara la cheful de doi ani citynews.ro. Nu am poze inca si vad ca nici pe site nu sunt, probabil pentru ca toata redactia e inca mahmura. Oricum, fain chef. La multi ani City !

Revenind, vreau sa va anunt doua lucruri. Voi incepe cu cel mai important. Daca bei si dansezi toata noaptea pe tocuri, a doua zi te simti super tonifiata si slaba. Imi zice o colega ca e din cauza ca alcoolul iti roade stomacul. Noh, oricum, ma simt foarte slaba.

A doua chestie pe care am realizat-o azi, si care deocamdata e un fel de vocatie cu posibilitati de transformare in cariera, e ca mi-ar place sa ma duc la toate chefurile de sfarsit de an de la toate agentiile de publicitate din Cluj. Deocamdata stiu 100% ca ma duc la doua chefuri. Dar eu, in hapsanitatea mea, as vrea sa merg la toate. Si sa fac un top: cum a fost mancarea, cum s-a comportat gazda, ce a scos pe masa etc. Si sa  votam eventual cu totii. Si sa-i facem de cacao pe aia care ies prost si nu scot batar o chiftea la interval si sa radem cu totii iar. Hahaha.

Ma gandesc ca daca sunt legititmatii de presa, am putea fi acreditati si ca bloggeri la chefurile astea. Plus ca, cine ne cunoaste pe mine si pe Zicu stie clar ca suntem animatori de exceptie. Deci, ar fi o onoare pentru ei sa ne aiba si nu invers. icon smile Bah, io am un plan!

Intre timp, stiindu-ma putin tulburata dupa azi noapte si neavand sentimente, Crivat imi face pofta ca nus’ ce pui in pita pe care o sa il mancam vineri sau sambata. Nu ca azi ar fi doar joi, da’ noh.