După episodul pilot, trebuia să vină, la un moment dat, şi următorul. Următorul, după episodul pilot, este cunoscut drept episodul 1 sau, după caz, episodul 2. La noi e episodul 2.
Uneori, oamenii din agenţiile de publicitate pornesc de la premisa că trebuie să genereze o idee care să se adreseze unor cretini. Credeţi-mă pe cuvânt, doar activez în industrie. Există situaţii în care sunteţi luaţi de cretini. Nu toţi, doar unii dintre voi. Se numeşte targetare. Ei, pentru a scoate o idee cretină, trebuie să gândeşti ca un cretin. Ăstora le-a ieşit foarte bine:
Pentru că e vorba de asigurări de viaţă, logic, s-au gândit să apeleze la celula de bază a societăţii: familia. Totul e original până aici, nu s-a mai făcut niciodată aşa ceva. Da’ niciodată! Pe ce au mizat? Pe imaginea unei familii moderne, disociată de portretele clasice, cu membri strânşi pe o canapea şi zâmbind prostesc. N-au mizat ei prost, pentru că, probabil, ăla e şi publicul ţintă căruia trebuiau să-i vorbească: bărbaţi şi femei de vârsta a doua, căsătoriţi, cu venituri medii spre mari, oricum, suficient de mari încât să ia masa în oraş, un plod sau doi. Atât doar că au făcut-o la modul cretin. Au subestimat nivelul de inteligenţă al target-ului şi au apelat la trucuri ieftine, cum ar fi copila care e sunată de guvidul de la Eureko.
Au pus pe fundal o piesă cunoscută şi gata dejecţia!
Asigurări, careva?





