Posturi marcate ‘adn’

“A fi bun la ceva…”

Contrar aparentelor din titlu, acesta nu este un post motivational, ba dimpotriva. Este vorba despre ratare, inconstienta, despre sansa pierduta a unei natii intregi. Puteam fi la ani lumina departare de balega in care ne scaldam acum, daca s-ar fi dat o importanta mai mare unui spatiu care a adus succes altora. Ratarea nationala are la baza o expresie adanc inradacinata in ADN-ul romanului: “A fi bun la ceva…”.

Am mai avut pe blog articole care tratau natura strangatoare a romanului. Se pare ca asta e destinul nostru: ne place sa ne ingropam in cacat. Adunam tot, de la plase de rafie pentru purtat cartofi, la diferite piese care nu mai au absolut nicio utilitate, doar ca: “Or fi bune la ceva…”. Asa am ajuns sa avem casele pline de lucruri pe care le folosim NU, balcoanele indesate pana la refuz cu obiecte de un feng-shui veritabil. Avem mici momente de luciditate in momentul in care ne mutam (“Cand am strans atata rahat?”), dar ne revenim repede si impachetam frumos nimicul, pentru a decora viitoarea locatie.

La un moment dat, maldarele de dejectii au inceput sa ne copleseasca. Nu mai aveam loc sa intindem un picior, sa punem un musafir la masaa, sa facem o partida de sex salbatic, fara sa ne proptim in ceva. Si ne-a venit ideea brilianta: “Sa le ducem in garaj!”. Aici s-a naruit totul. Garajul a devenit un mormant pentru balast. Nu doar ca nu isi mai indeplinea rolul de acoperitor al masinii, dar a fost deraiat de la capacitatea lui de spatiu creator. Pentru ca garajul este un taram al creatiei prin excelenta. Este locul care poate face diferenta intre o natie invingatoare si una de la coada vacii. Este un loc mistic. Este incarcat de forte pozitive. Este locul unde se pogoara Duhul Sfant. Noi l-am umplut cu cacat.

Asa ca, de fiecare data cand mai trimiteti ceva la garaj, pe sistemul “a fi bun la ceva…”, ganditi-va ca reducei drastic sansele unui popor de a scoate capul la lumina.

PS: In urma unei cercetari, efectuate de subsemnatul, care a durat mai putin de zece minute, a reiesit faptul ca: HP, Apple Google, Microsoft, Amazon, Holeys si cate altele, au inceput dintr-un garaj.

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… suntem persecutati de mania asemanarii?

Suntem “lumina ochilor” parintilor nostri. Cei mai buni, cei mai frumosi, cei mai destepti, cei mai politicosi, cei mai devreme acasa, cei mai spalati pe cap, cei mai visati de femei/barbati, cei mai premiati la concursuri de numarat mazare, cei mai rasariti din cartier, cei mai potriviti pentru orice. In viziunea lor, suntem viitori ceva foarte tare in viata. Cei mai cei, inconjurati de alti cei mai cei (ma si mir cum de mai incapem unii de altii).

Asta doar la nivel declarativ, pentru vecina, coafeza, colegul de serviciu. Pentru ca in interior, in interior dragii mei, inauntrul celulei de baza a societatii (vorba ofiterului de stare civila), se da o lupta acerba intre cei care ne-au dat viata. De vina este o curva de spirala, in care si-au varat fiecare dintre ei calitati si defecte, care cica se regasesc si in noi. ADN-ul este molecula discordiei in orice familie.

Bataia pe asemanare incepe inca din perioada cretacica a existentei noastre: “Are nasucu’ lui taica-sau, da’ ochii sunt ai mei”; “Exact asa pielica fina aveam si eu in copilarie. Bine ca nu te-a mostenit pe tine, cu pielea ta de crocodil bolnav de meningita”; “Ce frumos clipeste! Ma bucur ca are gene lungi ca mine si nu scame ca ale tale.”. Sunt replici de autobaza, pe care si le arunca unul altuia cu scopul de a-si revendica partile bune ale plodului. In perioada asta, asistam, fara voia noastra, la un razboi prostesc al calitatilor si tot ce putem face este sa gangurim ca niste victime.

Razboiul calitatilor se sfarseste odata cu atingerea unei varste considerabile. Asta e doar o coincidenta. Pentru ca lupta nu inceteaza datorita faptului ca am inaintat noi in varsta, ci pentru ca s-au saturat ei sa se auto-linga in fund prin preamarirea propriilor calitati. In momentul asta incepe insa alt razboi – cel al reprosurilor. Amandoi vad acum doar “the dark side” a ADN-ului si ne servesc alte replici. De data asta, replici de autogara: “Esti un dezordonat. Tot esti taica-tau”; “De la ma-ta ai mostenit libertinismul asta”; “Pune mana si du galeata, nu sta cu cracii in sus la fel ca taica-tau”.

Mai scutiti-ne cu razboaiele voastre! E nasul MEU, pielea MEA, lenea MEA, libertinismul MEU, dezordinea MEA.

De ce…