TVdece

(primul post din istoria TVdece pe care-l scriem împreună)

Aşa a început totul, printr-un proces de “bănăţizare forţată”. În urma lui, au luat naştere nişte specii cel puţin ciudate: banato-clujeanul (subsemnaţii, Crivăţ, Radu şi Daniel), banato-iulianul (Maka, cel care a devenit de-al nostru, cel puţin aşa simţim noi, şi Diana), timişorădeanul (Siropel, un munte de calm de treabă, şi Lilişor, debordantă de pozitivism şi voie bună) şi, cea mai numeroasă şi interesantă specie, bucurbănăţeanul (Corina, fata cu ideea, Ana, o doamnă cu online de corporaţie, Iulia, o prezenţă discretă, Miruna, faina cu blizzardu’ şi Alex, un greu în online şi o surpriză extrem de plăcută offline). Odată înzestraţi cu dublă cetăţenie, ne-am scufundat în poveştile timişorene.

Mă, io-s din Satu Mare, adoptat de Cluj, de care m-am îndrăgostit. Cum să vă zic, după ce am vizitat Timişoara pentru prima dată, Clujul are un adversar de temut în inima mea. E un oraş în care îţi vine să te muţi ieri, un oraş cu o poveste la tot pasul, un oraş ce debordează de istorie, un oraş în care melanjul cultural şi etnic se simte în aer. Este oraşul cu cele mai multe clădiri istorice din România (15.000), oraşul plin de palate impresionante din punct de vedere arhitectonic, oraşul premierelor (primul oraş din Europa iluminat electric). Şi ştiţi ce-i cel mai fain? Că am avut ocazia să-i simţim poveştile la adevărata lor valoare datorită unui om ireal, ghidul nostru, Dan Cărămidaru, care e o adevărată enciclopedie timişoreană pe două picioare. Şi face totul din pasiune! Îţi mulţumim, Dane, pentru că ai ştiut să ne spui poveşti, nu să ne reciţi din cărţi. Florica, ai legătura.

Ca să vă imaginaţi cum am văzut cu Zicu, Maka şi Crivăţu’ Timişoara, vă zic concluzia de pe drum: “Putea să fie şi mai fain de atât, da’, practic, nu se putea” ) Am avut o dinamică a grupului perfectă cu Daniel Sima şi Bleau, am pupat-o, în sfârşit, pe drăguţa de Tomata, le-am întâlnit pe Elena, pe Bloo, şi am reuşit să o fac pe Corina lu’ Sîrb să fie din capătu’ satului şi să îi ameninţăm pe Zicu şi Ovi cu nişte măturoaie din curtea hotelului ) Am râs de m-am spart cu Nebu şi Cristina, care insită să creadă că fumez ceva special şi lor nu le dau. Am discutat discuţii serioase cu Cristi, în ceea ce priveşte blogosfera, am cântat în maşină cu Ana Bulgar muzică tembelă de la radio, apoi am râs din nou, cu minuntatul Raul, care s-a ocupat de noi ca un adevărat domn diriginte şi… ne-am plimbat cu cel mai vechi tramvai din Timişoara, de construcţie românească şi cu parfumul de epocă intact. Doar noi! Visul oricărui copil! No, Zicu, mai bagă şi tu, să facem un post atât de lung, încăt oamenii să ne dea RT din bun simţ şi să nu citească )

Zicu la aparat. Oare ce-ar mai fi de zis? Că lui Ovi Sîrb îi curge sânge sătmărean prin vene, şi asta m-a făcut să mă îndrăgostesc de el? Că am băut nefiltrată, care e un fel de mană cerească lichidă? Că am dansat pinguinul pe Prodigy? Că strongmotivul (nu a fost deloc lait) evenimentului a fost: “Cine este fata, zâna zânelor, este Nicoleta de la Techirghiol”? Că timişorenii-s aşa de faini pe cum se povesteşte şi că ne-au oferit un week-end de poveste? Da, aşa a fost!

În încheiere, doar atât: ne înclinăm în faţa Nebuloasei, Cristinei şi lui Daniel pentru cel mai bine organizat eveniment la care am luat parte. Vă mulţumim pentru tot, fainilor!

Salutăm încă o dată iniţiativa BlogdeTurism şi le mulţumim sponsorilor: Hotel Timişoara, Porsche Timişoara, Trabucuri.com, KFC, BlueAir şi susţinătorilor de la StartUpDays.

Oameni buni, vizitaţi Timişoara, că, nu vorbeşte prostii Diaconescu, nici nu ştiţi ce pierdeţi!!!

PS: Poze găsiţi aici, aici şi aici.

Related posts:

1. Mergem să cucerim Timişoara!
2. Teaser