Mie-mi plac oamenii cu principii. Mult îmi plac. Aşa mult încât aş lua unul acasă, l-aş pune în vitrină şi i-aş aşeza un mileu pe cap. Şi mai mult îmi plac oamenii cărora li se activează principiile când nu e cazul. Mult, mult îmi plac. Să zicem că sunt într-un grup compus din oameni aproximativ la fel de beţi. Nici unul nu se distinge ca fiind cel mai beat şi, cu certitudine, nici unul nu e treaz. Mai mult decât sigur, la un moment dat, un ins din grupul cu aceeaşi alcoolemie îmi va spune: “Mă, ce te-ai îmbătat. Poate ar trebui să o laşi mai moale”, el fiind precum zidul. Şi atunci îmi vine să dau cu el de toţi pereţii, dar n-o fac, pentru că nu sunt agresiv când beau. Dimpotrivă.
Cât despre mahmureală, pot spune că e o stare de agregare interesantă a fiinţei umane. Chiar nu mă deranjează. Când îl mai aud pe câte unu’ “oai, ce mahmur îs”, îmi vine să-l trimit la podea, dar n-o fac, că nu-s agresiv nici când sunt treaz. Dimpotrivă.
No related posts.
[...] avem despre ce vorbi. Sigur, nu despre ăsta trecut, care, printre altele, s-a evidenţiat printr-o stare interesantă, ci despre cel ce va să [...]