“Lasă, dragă, dai şi la alţii!”

7 Aprilie 2010

Să stabilim cât mai concret şi corect datele problemei. Dacă nu primeşti măcar o dată la câteva luni o plasă de rafie (din experienţa mea, există doar două culori: roşie şi albastră) plină cu mâncare părintească, eşti prea bătrân.

O plasă sănătoasă va conţine, în mod obligatoriu, următoarele alimente: şniţele, chiftele, salam, caşcaval, salată de boeuf sau vinete, niciodată ambele. Se ştie că, în oraşul în care locuieşti, nu există bunuri cum ar fi pâine sau hârtie igienică, deci plasa ta de rafie va fi delicat înfundată cu cele amintite plus alte mizilicuri: burete de vase, detergent şi, în cazuri excepţionale, sticle de ulei. Se cunosc şi cazuri în care aparţinătorii au trimis chiar o sticlă de Cola şi şerveţele umede. După cum ziceam, sunt chestii exclusiviste, care se găsesc doar în anumite locuri, cum ar fi oraşele în care trăiesc părinţii.

Fiecare caserolă va fi etichetată corespunzător conţinutului, fiecare borcan va avea scris cu marker-ul: “Dulceaţă de căpşuni de la bunica”, “Compot de piersici” sau “Zacuscă de la tanti Vio”.

Fiecare aparţinător va solicita aprobarea plozilor în procesul de împachetare: “Ţi-am pus de aia, de aia, de aia şi de aia. Să-ţi pun şi de aialaltă”. Dacă aparţinătorul nu poate obţine acordul vizual al plodului, îl va contacta telefonic pentru a-i enumera toate bunătăţile împachetate cu dragoste părintească. Odată pachetul primit, plodul, indiferent că are 18 sau 25 de ani, va trebui să contacteze aparţinătorul pentru comunicarea instrucţiunilor: ordinea în care trebuie mâncate lucrurile primite, spre a evita stricarea lor, condiţii de menţinere şi temperaturi optime pentru păstrare. Telefonul mai are rolul de a-i asigura pe aparţinători că plodul este  extrem de mulţumit de tot ce a primit.

Inevitabila ceartă cu aparţinătorii se produce după sărbătorile mari, când aceştia consideră că e de bon ton să pună jumătate de frigider copiilor. Principiul pe care se merge e: “lasă, că duci la serviciu, la colegi, aşa se face de marile sărbători”. Plasa de rafie capătă proporţii istorice, fiind nevoie de asistenţa taximetriştilor şi a vecinilor pentru a putea fi transportată în siguranţă. Se cunosc cazuri concrete în care plasa de rafie s-a transformat în două plase de rafie şi o pungă mai mică.

În loc de 10 şniţele, de Paşte şi Crăciun, răsar câte 30. În loc de 20 de chiftele, se împachetează pentru toţi oamenii pe care îi cunoşti. Chiar dacă toţi mâncăm de sărbători aceleaşi bucate, părinţii mizează pe pofta celor care ne cunosc de a îngurgita chiftelele noastre. Pe acelaşi principiu, eu ar trebui să gust din şniţelele prietenilor mei.

Dragi aparţinători, “Lasă, dragă, dai şi la alţii!” nu e viabil, pentru că şi “alţii” au mâncat exact aceeaşi mâncare de sărbători şi sunt scârbiţi de ea.

Related posts:

  1. Blogu’ care lasa urme

13 comentarii la "“Lasă, dragă, dai şi la alţii!”"

  • Silvy a zis:
    07/04/2010 at 04:19

    Superb! :) )
    Oricum, traditia asta cu trimisul pachetului trebuie sa recunosti ca este superba si e cu prestanta. :) ) Daca nu ai patit treaba asta de cateva ori,nu te poti numi student/plecat/mutat de acasa.
    Ei,dar dupa toate injuraturile de pe drum,cand ajungi acasa si te izbeste pofta, e aaaaltceva. :D

  • florica a zis:
    07/04/2010 at 04:25

    @Silvy: Face parte din farmecul vietii:))

  • Andrei a zis:
    07/04/2010 at 04:38

    “salată de boeuf sau vinete, niciodată ambele” – nu am inteles niciodata de ce nu ambele :) ) chiar nu inteleg de ce intra in contradictie , eu primeam bonus cas de vaca si carnatz deeci asteptam cu sufletul la gura “poakul”
    P.S : astept o analiza a la TVDECE pe ce mi-ai trimis azi pe mess :) )

  • onutza a zis:
    07/04/2010 at 05:02

    nu stiu altii, da io ma invit la voi la masa. :) )))

  • uberVU - social comments a zis:
    07/04/2010 at 06:54

    Social comments and analytics for this post…

    This post was mentioned on Twitter by tvdece: “Lasa, draga, dai si la altii!” (cronica de pachet): http://sp2.ro/0affff...

  • oripilatus rex a zis:
    07/04/2010 at 13:12

    Cea mai tare faza e vorba lui mama : Hai, sa-ti pun, nu vrei? Eu: Nuuu, nu-mi trebuie! Ea: BA DA, las ca stiu ca-ti trebuie, nici macar tu nu stii ce stiu eu! :) ))) Aceeasi fraza e rostita si cand vin musafirii, indiferent ca-s de-ai casei sau total straini :) ))

  • cineva a zis:
    07/04/2010 at 15:33

    Sunt altii :)

  • marius a zis:
    08/04/2010 at 01:19

    Daca nu era Cola la Cluj! :)

  • florica a zis:
    08/04/2010 at 02:45

    @Silvy: Normal ca o data ce ajungi acasa, e alta treaba:)
    @marius: Nici balsam de rufe nu este daca te intereseaza :P
    @oripilatus rex: Stai linistit, si la 40 de ani mama tot mama e :)
    @Andrei: Trebuie facuta mai mult maioneza pentru ambele feluri.
    @cineva: Normal ca sunt!:)

  • cineva a zis:
    08/04/2010 at 12:12

    Eu stiam ca nu m-am exprimat vine.Eu,pot sa fiu eu “altii”?Ca eu manac aproape orice si nu zic nu aproape niciodata.

  • marius a zis:
    08/04/2010 at 12:15

    citit si consoartei; ras cu pofta amandoi :D \Ne si imaginam peste cativa ani cum vom trimite, eventual cu avionul :)

  • Aurora a zis:
    17/04/2010 at 10:22

    cred ca parintii cu copii devin o specie aparte cand acestia pleaca in alt oras.
    Mi-a luat 5 ani sa-i conving pe-ai mei ca nu am cum sa mananc atata si ca nici ceilalti colocatari n-o vor face pana se vor strica. Si de fiecare data aruncam cel putin o caserola cu mancare de care uitasem si oricum nu-mi placea. Nici faptul ca se stricase frigiderul nu-i mai domolea. De-abia in anul 6 am reusit sa ajung de-acasa cu o sacosa mai mica si doar cu chestii pe care le-as fi mancat pt ca voiam si-mi placeau, nu de teama ca se vor strica si mama a muncit sa le prepare.

    multumesc pt zambetele provocate.

  • admin a zis:
    18/04/2010 at 02:54

    @Aurora: N-ai pentru ce, a fost un fleac pentru noi :) Lasand gluma la o parte, ne bucuram de fiecare data cand primim aprecieri de la cicitori. Multumim.