De fiecare dată când viaţa mă pune faţă în faţă cu noţiuni de genul “coborâre în rapel”, “tiroliană” sau “târât printr-o peşteră neamenajată”, instinctul meu de supravieţuire se combină într-un mod foarte mişto cu atitudinea de Xena. Chiar dacă încerc să evit ca viaţa să mă pună în astfel de situaţii, ştim că e nedreaptă.
Aşadar, ori de câte ori sunt nevoită să execut câte o cascadorie, puteţi conta pe mine! Eu voi fi prima care se va arunca în hău, legată la ochi, eu voi fi întotdeauna prima după ghid, eu voi coborî prima într-un puţ întunecat şi adânc, unde se ştie sigur că este un balaur.
Cu alte cuvinte, EU voi fi întotdeauna cea care va da tonul la orice acţiune cu grad de risc. Nu contează că nu voi executa corect, că mă voi lovi, că voi cădea în hău şi voi muri. EU merg înainte! Întotdeauna!
Aceste acte de vitejie mi-au atras, de-a lungul timpului, respectul grupurilor din care am făcut parte, mailuri cu invitaţii la alte acţiuni vitejeşti şi, în general, emblema de fată curajoasă.
Şi ştiţi ce e amuzant? Eu fac toate aceste lucruri prima, doar ca să termin mai repede, să scap, şi să nu le mai fac niciodată!!!
Related posts:
pai de ce nu le-ai mai face niciodata ?? daca te invita altcineva la o alta escapada asemanatoare nu cred ca refuzi, o iei de la capat
adrenaline junye
@Nebunia: Daca ma invita nu ma duc.Mai bine stau acasa si crosetez. Daca ma duc in teambuilding si mi se promite ca facem gratare, dar de fapt sarim cu parasuta, eu sar prima sa scap, sa termin si sa plecam acasa
).Asta e singura diferenta 
)
Păi posibil să îţi placă unele, şi alegi din ele. Nu toate sunt de uitat.
[...] Analizând ridicolul situaţiei, am strâns prosopul şi mai tare şi am decis să-mi înfrunt soarta, doar ştiţi că sunt curajoasă foc. [...]