Ştiţi cum se spune: fiecare cioară îşi vede puiul ca fiind cel mai cel din lume. Ei bine, în familia mea, lucrurile stau tocmai invers.
Niciodată mama nu m-a încurajat să mănânc tot din farfurie, niciodată nu am auzit de la ea replici mămeşti de genul: “eşti foarte bine aşa cum eşti, cine nu te place, să nu se uite!”
Maică-mea mi-a spus întotdeauna că nu îmi stă bine cu o anumită ţinuţă, fără să se teamă că îmi ştirbeşte corola de minuni a lumii proprii şi personale. Mama nu mi-a spus “eşti extraordinară” atunci când nu era cazul. Nu a povestit vecinilor şi întregii familii cât de tare sunt eu că lucrez din anul I de facultate şi că mă descurc şi cu mersul la cursuri. Taică-miu m-a urmărit ca în filmele poliţiste când eram în liceu, să se asigure că nu chiulesc, ca apoi să îmi mai lase nişte bani pe biroul din camera mea, fără să ştiu exact de ce.
Prima dată când am mers la discotecă, tati mi-a explicat: “Dacă vii acasă bătută, beată sau mai ştii tu ce, încheiem orice socoteli!” Tati a mai venit cu mine la serbarea de la grădiniţă, unde l-am făcut de ruşine. Am făcut pipi pe mine. Ei bine, tulburat fiind de acest eveniment, nu a mai venit la festivităţile mele de premiere. A venit doar în clasa a 12-a, să o vadă pe fata lui pe podium. A stat tăcut în spate şi, la final, mi-a spus simplu: “Bravo!”
Prima mea slujbă a fost la 16 ani. Eram redactor-şef la pagina de tineret a unui ziar din Baia Mare. Nu am vrut să mă duc la interviu. Mama a decupat anunţul de angajare şi mi-a zis: “Te duci să dai o probă, nu ai nimic de pierdut”. După ce m-am angajat, tati îmi corecta editorialele din ziar, îmi lăsa mici însemne şi, din când în când, îmi scria câte un: “Bravo, mă, ciocoflendere!”
Niciodată nu am fost ridicată în slăvi de părinţii mei pentru că am reuşit să duc lingura cu supă la gură. Poate de asta acum nu am scuipat la guriţă şi nu sun repede la ai mei când mi se rupe câte o unghiuţă, aşa cum fac mulţi din jurul meu.
PS: Dacă mai era cazul, mami, tati, vă iubesc! 
No related posts.
m-am emotionat
De asta esti asa rea acu…:(
@Min: N-ai inteles nimic.
[...] This post was mentioned on Twitter by Florica si Zicu, Oana Olaru-Zainescu and Marin Popa, Marin Popa. Marin Popa said: Excelent despre familie!!! RT@tvdece Când familia nu te ridică în slăvi: http://bit.ly/co7SNH [...]
Uite vezi ce rea esti? Eu zic ca daca te lauda cand erai mica si te mai mintea din cand in cand, lafel ai fi facut si tu acu si mi`ai fi zis, “MIN asa e cum zici tu, doar ca mai persevereaza… putin si ai sa pricepi si tu!”.
urmeaza Zicu??
Ai crescut mare, ciocoflendere..
Of, m-ai intristat un pic…
Tatal meu m-a educat in dulcele spirit al desconsiderarii, pe principiul ca ma va ambitiona. niciodata nu m-a laudat de fata cu mine, dar vecinilor era cioara care-si lauda puiul. Am suferit mult din cauza asta si i-am spus de multe ori ca ma jignea atitudinea lui. iar faptul ca avea impresia ca nu pot sa fac nimic, nu ajuta deloc.
A trebuit sa moara ca sa aflu de la altii cat de mandru era de mine si cate vorbe frumoase le-a spus despre mine.
Si cred ca strategia lui a functionat totusi, desi n-am incercat niciodata sa ii demonstrez ca se inseala sau ca pot sa fac ceva…
@Tomata cu scufita: Chiar nu am vrut sa te intristez. Sunt sigura ca nu ti-a spus niciodata nimic pentru ca a vrut sa te ” caleasca”, sa te intareasca. De asemenea, sunt sigura ca te-a iubit ca ochii din cap, doar ca, uneori, parintii nu stiu sa isi manifeste dragostea.
@Mihai Pintilie: Am crescut!:)
Da, bineinteles, nu mi le-a spus in nume de rau, doar ca o apreciere now and then face bine la orgoliu.
merci Florica pentru povestea ta de viatza. m-a facut sa ma gandesc la viitori copii cum sa-i cresc, desi nu sunt nici in faza de proiectie, dar ii o chestie misto. cred ca ai niste parintzi care merita toata lauda si stima.
@richiu: Pai tocmai de aceea mi-a venit si mie acest subiect. Ca ma gandesc ca o sa am si eu copii la randul meu. Si nu as vrea sa ii cresc sa fie mofturosi si alintati:)
Cand eram mica si cautam vreo scula ceva (mereu m-au atras sculele),tata-mi spunea “cauta si tu in garaj la locul lor,,eu daca eram plecat pe front”,nu prea intelegeam si ma gandeam ca alti parinti nu-s asa.Norocul meu ca m-am prins repede si chiar ii multumesc si acum,ca n-a fost altfel.