Înţeleg, oarecum, importanţa unui nume de familie consolidat de-a lungul generaţiilor. Înţelegerea mea se opreşte în momentul în care transmiterea numelui mai departe se transformă într-o obsesie.
“Domnule, sunteţi fericitul tătic al unei fetiţe de 3 kile 400″
“Daaaa, tot timpul mi-am dorit o fată! Doar ştiţi, oamenii deştepţi fac fete” (un clişeu naţional mai infect decât o ţeavă înfundată).
După câteva ore, în salonul tinerei mămici:
“Draga mea, m-ai făcut cel mai fericit om din lume, oferindu-mi o fetiţă. Da’ mai încercăm şi un băiat, nu? Să ne ducă numele mai departe!”
“NU!”
Din momentul ăsta, s-a terminat totul pentru tânărul tătic. Acest gând îl va bântui de acum încolo (chiar începând cu seara aia, când a făcut cinste băieţilor, că doar ce Irod? A venit un copil pe lume, tre’ să ne îmbătăm ca porcii, nu?) şi îl va determina să pornească o cruciadă pentru supravieţuirea numelui de care e atât de mândru:
“Cum să se termine totul aici. Numele ăsta a fost purtat cu mândrie de stră-stră-bunicul meu Feri, care era taurul comunal la el în sat. Apoi, l-a dat mai departe stră-bunicului meu Inochenţiu, care a ridicat fabricarea pălincii la rang de artă. El l-a transmis bunicului meu Patranasiu, care s-a remarcat prin nimic. E un nume valoros! Trebuie să dăinuie peste timp!”
Până când fata va ajunge la vârsta măritişului, omul nostru îşi va dedica întreaga existenţă acţiunii de spălare a creierului bietei fiinţe. Îi va fute capul atât de tare, încât sărmana va începe să creadă că nu există altă cale şi că e de datoria ei să aibă grijă de nume. Va cunoaşte un băiat. Va dori să se căsătorească. Vor avea certuri monstruoase pe seama numelui până când, într-un final, el va accepta să poarte numele ei de familie (din punct de vedere legal, nu se poate altfel).
Numa’ întreb: dacă, după o vreme, băiatul se dovedeşte a fi un criminal în serie? Te cam poţi pişa pe numele tău, nu?
No related posts.
ma eu as fi fost extrem de mandru daca dadeam samanta pentru nasterea lui Ted Bundy …
@Dan Ciulea: Ma, eu nu.
cre ca cel mai sinplu e sa-i arati individului cartea de telefoane la pagina cu numele lui
Dpdv legal nu se poate altfel?De ce?Eu cand fusei maritata,am avut ambele nume de familie,pt ca asa mi-am dori,nimeni n-a stiut asta,pana in ziua cu pricina.Bine,a stiut mirele,dar restul nu si toata treaba asta mi s-a tras din copilarie,de cand nu var a luat pe cineva din Radauti si si-au pastrat ambele nume de familie.Am ramas cu sechele toata viata.
Niste amici de ai mei s-au casatorit in 2005,ea si-a pastrat numele ei de familie,el pe al lui.Poate-s legile diferite pe judete,dar la noi a mers.
Hai ca am revenit,avusei niste schimbari si ma dusei de prapastie.
@cineva: Bine te-am regasit!
Ma refeream la faptul ca nu exista alta solutie decat ca ambii sa poarte cele doua nume sau sa si le pastreze pe ale lor. Ori, daca personajul povestii tine mortis sa-i fie dus numele mai departe, e clar ca nu exista alta cale. (sper ca am reusit sa ma fac inteles)
PS: Da-le-ncolo de prapastii, ca-s neserioase. Sunt doar niste gauri mari si inutile
Ce ma bucur ca ai intele amalgamul meu de litere,ca acum am vazut cum am scris.
Da’doame-mi e,recunosc,ma duc sa bag ceva in gura,ceva de mancare.
Erata: ai inteleS.