TVdece

Din seria să vorbim cuvinte şi să discutăm discuţii, episodul de azi e despre “să întrebăm întrebări”. În speţă, una mai cretinoidă aşa, ce işi duce veacul prin guri extrem de slab pregătite. Pentru viaţă, în general. Guri proaste, ce mai. Din asemenea guri iese inepţia: “cu ce te-a cucerit?”, cu extensia “ce ai văzut la ea/el?”, adresată unuia dintre membrii unui cuplu sau amândurora.

Este evident că întrebătorul doreşte să afle motivele pentru care cei doi sunt împreună, deoarece, probabil, nu îşi explică de ce o bunăciune ar sta cu un urât, un bărbat bine ar sta cu o hidoasă, doi urâţi sunt împreună sau doi frumoşi sunt împreună. Astfel, întrebătorul efectiv cacă pe gură clişeul, în speranţa de a afla motivele exacte care stau la baza relaţiei. Nu cred că este o surpriză pentru nimeni că întrebătorul este mai prost decât o perie de budă, pentru că la o întrebare-clişeu, va primi răspunsuri-clişeu, procesul întrebător nemaiavând niciun sens, da’, până la urmă, cine suntem noi să judecăm un întrebător prost?

Va primi răspunsuri diabetico-siropoase de genul: “M-a cucerit cu zâmbetul ei”, “Prima dată, am fost atrasă de ochii lui frumoşi”, “M-a cucerit vocea ei cristalină”, “M-a impresionat inteligenţa lui”. O sumă de beşini care, de cele mai multe ori, n-au nicio legătură cu realitatea. Doar nu te aştepţi ca lumea să-ţi răspundă: “M-a atras felul în care flutura cheile de la maşină/cardul în vânt şi felul în care m-a futut de m-am urcat pe pereţi”, “Nici nu m-am gândit că vom avea o relaţie, pentru că eu căutam doar o bunăciune în care să-mi golesc coaiele. Asta m-a atras la ea, că e foarte bună!”

Întrebătorilor, puţină benzină şi-o ţigară n-au omorât pe nimeni. Io zic să încercaţi. Sincer.

No related posts.