
Vineri dimineaţă (09.07.2010), am demarat un experiment social care s-a încheiat luni seară (12.07.2010). Mai exact, am lăsat un borcan cu zacuscă în faţa uşii şi am aşteptat să vedem ce se întâmplă. Dispare, nu dispare, mai apare unul lângă el, chestii de genul ăsta. Practic, am vrut să testăm indicele de românism, să vedem dacă, fiind cu foamea în maţ, românul îşi respectă blazonul. Rezultatul a fost surprinzător: borcanul nu s-a clintit din loc! Ce înseamnă asta? A rămas în aceeaşi poziţie. Neatins, cum ar veni. Şi încă ceva, nefurat. Sigur, puteţi spune că nu a fost deloc tentant, şi atunci va trebui să vă reamintesc că trăim într-o ţară în care oamenii se calcă în picioare pentru orice căcat primit gratis.
Oare mai avem o şansă? Oare poporul ăsta a intrat pe drumul cel bun? Oare există viaţă după moarte? Fix trânta. Probabil, toţi vecinii noştri au cămările ticsite cu borcane şi nu mai era loc şi pentru ăsta. Sau poate pur şi simplu nu le place zacusca. Nimeni nu-i perfect. Sau poate trăim în cel mai corect bloc din România. Oricum, interesant. Sau nu. În fine, doamne ajută!
PS: zacusca era stricată.