Arhiva pentru categoria ‘Florica lui Zicu din capatu’ satului’

Fete frumoase cu obiceiuri sănătoase

Cred că ştiţi deja cu toţii de minunatul calendar #superfete cu #obiceiurisănătoase, calendar sponsorizat de Activia, la iniţiativa lui Criserb şi realizat de cei de la F 64. Doar atât vă spun: a ieşit foarte, dar foarte mişto! icon smile Fete frumoase cu obiceiuri sănătoase

Iar acum, vestea bună pentru voi: am cinci calendare pe care le ofer primilor cinci comentatori care îşi exprimă dorinţa mai jos! Fără niciun concurs. Fără niciun efort. Le cereţi şi le primiţi! Mai uşor de atât, chiar nu cred că se poate icon smile Fete frumoase cu obiceiuri sănătoase


coperta calendar 197x300 Fete frumoase cu obiceiuri sănătoase

Pentru că să priveşti nişte fete frumoase timp de un an de zile e, până la urmă, un obicei sănătos icon wink Fete frumoase cu obiceiuri sănătoase

Chuck Norris la feminin

Săptămâna trecută, aşteptând pe cineva la poarta unei fabrici clujene (deja sună interesant, ştiu icon smile Chuck Norris la feminin ), am întâlnit o doamnă care asigura paza fabricii respective, pe timp de noapte. Din vorbă în vorbă, i-am aflat toată viaţa. Că asta fac, de obicei, oamenii nevorbiţi: îţi povestesc viaţa. O femeie pe la patruzeci de ani, mărunţică, vioaie şi sportivă.

E pasionată de sporturi extreme, a lucrat la magazinele fashion de pe centru, unde a bătut cetăţeni de etnie rromă, care încercau să fure un pantof sport sau o bluziţă de firmă, apoi la un parc auto, unde avea doi câini de pază cu care îşi împărţea plictiseala de noapte, apoi a lucrat la un spital privat, unde nu i-a plăcut colectivul, pentru că se furau medicamente şi, în general, tot ce se putea fura, iar acum lucra la fabrica unde am întâlnit-o. Aici îi place atmosfera, îi plac oamenii, dar, aparent, îi lipseşte acţiunea.

- A fost o spargere, recent, la fabrica de peste drum…

- Şi sunteţi tristă? S-a întâmplat ceva, au venit şi aici? Să nu-mi ziceţi că v-aţi întâlnit cu hoţii!

- Da de unde… eu aveam chef de o bătaie bună, de aia îs tristă!

O femeie într-un magazin de chitări

Acum câţiva ani, o prietenă m-a rugat să mă duc la un magazin specializat şi să cumpăr nişte accesorii pentru chitara prietenului ei. Era cadoul de ziua lui. Pentru ca surpriza să fie maximă şi el să nu suspecteze nimic, a trebuit să accept această misiune specială şi, totodată, imposibilă, cel puţin pentru mine. Cunoştinţele mele în domeniu se rezumau la a observa dacă o chitară e mică sau mare, roşie sau neagră. Tocmai de aceea, pentru a evita o scenă stupidă, am primit instrucţiuni clare, scrise pe o hârtie.

Zis şi făcut. Înainte de a intra în magazin, m-am mai uitat încă o dată pe foaie şi am repetat ce doresc să cumpăr, din ce gamă şi ce dimensiuni exacte caut, urmând să precizez că nu vreau un anumit brand de accesorii, pentru că se strică repede. Practic, am recitat poezia, ca un copil cuminte. Doar nu era să mă fac de râs, chiar dacă eram paralelă cu domeniul. Totuşi, era imaginea mea de fată deşteaptă în joc.

Ca o versată în ale chitărilor, am intrat şi mi-am spus, cu o siguranţă ieşită din comun, poezia. Vânzătorul, un tip cam la 30 de ani, tatuat şi îmbrăcat corespunzător, de rocker, şi-a aruncat pletele pe spate, ochii i s-au umezit şi, crezând că a întâlnit o rockeriţă adevărată, care ştie “meserie”, şi-a muşcat buza de jos şi mi-a spus:

- Mi-a venit o chitară nouă, brandul FDSFDSFGFSDAV. Dacă vrei să o vezi, e în spate… (uitându-se provocator şi cu subînţeles la mine).

M-am uitat o dată la el. M-am mai uitat o dată, ca să mă adun, şi i-am răspuns:

- Auzi, dragă, eu habar n-am ce cumpăr aici sau ce chitară nouă ai primit tu. Nici nu mă pricep, nici nu mă interesează şi mai sunt şi afoană. Aşadar, dacă nu ai în spate un căţel cu care să mă joc, nu vreau să văd nimic!

Cred că a făcut cea mai rapidă vânzare din viaţa lui.

Captain Activia în vizită la Imagistica

După ce a vizitat Trilulilu, Captain Activia, super eroul care luptă pentru mişcarea la locul de muncă, s-a decis că e momentul să vadă ce fac creativii de la Imagistica Advertising. Sigur, sigur fac mişcarea de care au nevoie sau stau cu orele lipiţi de scaun, la computere sau brainstorming-uri?

Aşa cum a suspectat, Captain Activia i-a găsit cu ochii în monitor! Norocul lor e că au sediul într-o casă cu trei etaje, aşa că o simplă pauză de relaxare sau un drum până la frigider implică arderea câtorva calorii icon smile Captain Activia în vizită la Imagistica

Din câte ştiu, nu e bine să te cerţi cu artiştii, aşa că nu am insistat să îmi arate câteva flotări live, însă mi-au spus că fac regulat mişcare, câteodata se mai cântă la chitară, câteodată se dansează sau joacă darts. Am înţeles că orele petrecute pe scuanele companiei se recuperează cu brio la chefuri şi serate dansante, când una-două se încinge o horă icon smile Captain Activia în vizită la Imagistica

Picture 002 300x224 Captain Activia în vizită la Imagistica

Picture 0043 224x300 Captain Activia în vizită la Imagistica

Picture 0051 224x300 Captain Activia în vizită la Imagistica

Picture 0061 224x300 Captain Activia în vizită la Imagistica

Picture 007 224x300 Captain Activia în vizită la Imagistica

Captain Activia va vizita, în fiecare lună, o companie din Cluj. Dacă vreţi să vină şi la voi, mă puteţi contacta pe adresa de mail de la pagina de contact a blogului.

Omenia în resursele umane

Am un prieten programator care, în perioada asta, îşi caută un job. Pentru că e bun într-un domeniu cu mare cerere pe piaţă, în ultima perioadă a fost contactat şi vânat de mai multe companii din Cluj sau multinaţionale. Vorbim de companii mari, cu departamente de resurse umane.

Pe lângă mizeriile de salarii cu care a fost ofertat pentru joburi full time (el câştigă triplu din colaborări freelance cu clienţi din afară), cea mai mare problemă a fost replica HR-istelor, cu care se încheie orice discuţie: “Indiferent dacă vom colabora cu dumneavoastră sau nu, vă anunţăm”. Aparent, e doar o replică de complezenţă, deşi, fiind vorba de resurse umane, nu ar trebui să fie.

Ia ghiciţi dacă l-a anunţat cineva. Exact! Acum vin şi vă întreb: nu e de bun simţ să anunţi omul cu care ai avut o discuţie despre o posibilă colaborare, indiferent de rezultat? Cu atât mai mult cu cât ai studii de HR, unde presupun că te învaţă chestiile astea.

Poate aveţi voi prieteni care lucrează în HR. Chiar aş vrea să ştiu de ce nu i s-a răspuns acestui om. E o chestie de politică firmei, sau e pur şi simplu lenea omului de la resurse umane să mai dea un mail cu: “Mulţumim de interviu, deocamdată nu putem colabora, dar vă avem în baza de date blablabla”. Nu e greu să minţi frumos, omul rămâne cu o impresie bună şi, mai ales, ştie cum stau lucrurile şi se poate reorienta.

Norocul prietenului meu sunt skilurile pe care le are şi care sunt cerute de piaţă. Sunt sigură că acest comportament se aplică şi în alte domenii, iar oamenii rămân cu buza umflată.

Dacă aş fi PR-ul unei companii, aş sta cu mătura pe HR-iste! Ştiţi expresia aia: “e o lume mică…”

Dragi oameni de pe resurse umane, nu uitaţi să fiţi oameni!

Cum arată un mic dejun sănătos

Teoretic, micul dejun ar trebui să fie cea mai importantă masă a zilei, care nu ar trebui sărită niciodată. Practic, mulţi îl înlocuiesc cu o cafea şi o ţigară sau un pachet de biscuiţi, devorat între două semafoare. Dacă mâncaţi dimineaţa măcar un iaurt, atunci sunteţi cuminţi ca nişte premianţi. Evident că obiceiurile create în timp se schimbă greu, însă trebuie să ştiţi că există alternative. Mai bune, mai sănătoase şi extrem de gustoase.

Asta a fost şi provocarea pe care i-am lansat-o lui Andrei: să ne prepare şi să ne înveţe nişte reţeţe atât de gustoase, încât să nu le putem rezista. Evident că nimeni nu are timp şi chef să prepare ceva complicat, astfel că reţetele trebuiau să fie cât mai simple şi mai sănătoase.

DSC 00051 1024x679 Cum arată un mic dejun sănătos

În aplauzele publicului compus din Oana, Alma, Mirona şi Ioana, invitatele mele, Andrei ne-a încântat cu următoarele reţeţe: humus, cremă de brânză cu măsline, pate de măsline şi ouă umplute cu pesto genovese. Nu strâmbaţi din nas, ingredientele pot fi cumpărate din orice supermarket (eu le-am luat pe toate de la Cora), iar dacă le pregătiţi pe toate de cu seară, nu ar trebui să vă ia mai mult de 10-15 minute. Eu nu zic nimic, dar chiar ar putea fi o idee de cină romantică şi sănătoasă de Valentine’s Day sau Dragobete icon smile Cum arată un mic dejun sănătos

 DSC 00101 1024x679 Cum arată un mic dejun sănătos

Nu pot să vă spun care preparat ne-a plăcut mai mult, cert e că unii au cerut pastă de măsline pentru acasă, alţii au mâncat pesto genovese gol, iar alţii au ameninţat că îşi fac căciulă din humus icon smile Cum arată un mic dejun sănătos )

Chiar şi dacă vă treziţi mai repede cu 15 minute dimineaţa, credeţi-mă că merită. Îi mulţumim încă o dată lui Andrei pentru micul dejun sănătos şi delicios!

Vă las cu un video din care veţi învăţa cum să faceţi pate de măsline şi ne veţi vedea înfulecând cu voioşie icon smile Cum arată un mic dejun sănătos )

 

Să ne amuzăm cu încălzirea

Ieri dimineaţă, când să ies din casă, o doamnă era deja călare pe clanţa mea, încercând să intre. Fără să sune, fără să bată la uşă, cucoana era gata să se urce peste mine. Sub influenţa filmelor “de fete”, în care personajele sunt mai puternice decât orice femeie de 8 martie, am tras un “Poftiiimmm?”, cu intonaţie şi mişcare de degeţel, zici că eram Beyonce de Cluj.

Noroc că în spatele ei era administratorul blocului, care a simţit pericolul decapitării şi mi-a explicat zâmbind, oarecum speriat, că doamnele sunt de la căldură şi că verifică dacă mai sunt ţevi nedebranşate. Cu toate că avem centrală de apartament, în baie avem două ţevi care dau căldură şi care nu pot fi tăiate sau debranşate, pentru că fac legătura cu toate apartamentele din bloc. Şi pentru că avem două ţevi groase ca două fire de pătrunjel, va trebui să plătim căldură în plus.

Şi acum urmează partea amuzantă. Soluţia ar fi să-mi termoizolez ţevile, ca să nu mai intre căldură în apartament, cu ceva material special, care, din câte am înţeles, se găseşte la Praktiker, să chem administratorul să constate şi gata, am scăpat. Ok, ok, dar eu sunt româncă, deci după ce pleacă administratorul, scot materialul şi mă încălzesc din nou moca, le-am explicat cucoanelor. “Asta nu e o soluţie!”, mi-au răspuns ele. Însă, răspunsul administratorului mi-a făcut ziua.

- Nimeni nu s-ar gândi la aşa ceva!!! Cum să faceţi aşa ceva?, se revoltă una dintre cucoane.

- Cum nimeni, doamnă, EU sunt nimeni?, a replicat administratorul.

Metodă de tortură modernă – schimbatul aşternuturilor

De fiecare dată când vine momentul să schimbăm aşternuturile, ne pregătim temeinic, ne spunem rugăciunile, ne punem telefoanele pe silent şi anulăm orice plan pentru următoarea oră. Ne pregătim, deoarece ştim că o să ne enervăm, nu o să nimerim colţurile la plapumă sau o să ne încurcăm la încheiat nasturii.

Nu ştiu cum fac mamele noastre, de reuşesc să schimbe singure aşternuturile, dar la noi e muncă de doi oameni care lucrează din greu. Nu începem oricum! Fiecare are un rol bine definit în acest proces complicat şi simpla abatare poate duce la cuvintele care ne îngrozesc: “Trebuie să o luăm de la început!”. Ce mai, dacă vreţi să ne ameninţaţi cu ceva, spuneţi-ne că trebuie să vă schimbăm patul! icon smile Metodă de tortură modernă   schimbatul aşternuturilor

Din punctul meu de vedere, schimbarea aşternuturilor, în special a plapumei, reprezintă, fără îndoială, o metodă de tortură modernă. Sau poate a fost cândva un curs la care noi nu am participat. Sau e un curs la care ai voie să participi doar după ce devii părinte şi de aia nu am avut încă acces la el. Cert e că, dacă vreţi să ne vedeţi cum ne plimbăm haotic prin cameră, în timp ce eu râd şi Zicu dă ordine ferme, puteţi să veniţi pe la noi.

Nu vă grăbiţi! Veniţi încet, că durează! icon smile Metodă de tortură modernă   schimbatul aşternuturilor )

Cum să nu iubeşti radiourile locale?

Dimineaţa, în maşină, nu există plăcere mai mare pentru mine decât să ascult radiourile locale. Dacă radiourile naţionale sunt oarecum coerente şi au o grilă de programe cât de cât profesionistă, cele locale, fie că vorbim de un oraş mic, cum e Baia Mare, sau de unul mare, cum e Cluj-Napoca, sunt absolut delicioase, pentru că:

a) acceptă telefoane în direct de la taximetrişti, care semnalează probleme din trafic

b) poţi suna să faci dedicaţii muzicale la orice oră

c) sună oameni cu diverse probleme locale, care se dezbat în eter

Ce îmi place cel mai şi cel mai mult e că, dacă nu eşti din localitate, nu vei înţelege absolut nimic din ce se vorbeşte la radio. Faptul că, de exemplu, pe Calea Floreşti, lângă piese auto non-stop, e radar, nu o să-ţi spună nimic, dacă nu locuieşti aici. Faptul că la Sora e ambuteiaj iar nu te va ajuta. E ca şi cum am avea o mică societate secretă, în care ne facem de cap. Ce, doar bucureştenii pot?

Apoi, dedicaţiile. Ah, dedicaţiile! Pe cât de rudimentare, pe atât de savuroase!

“De la Aurel pentru secţia 5 de la Clujana!”

“De la Mihai pentru cea mai sexy voce de la 953!”

“De la Ghiţă pentru toţi şoferii de pe liniile 43 şi 24 B!”

“Pentru tura de noapte de la fabrica X!”

Nu în ultimul rând, pentru toţi cei care ascultă, că de înţeles, înţelegem doar noi, localnicii icon smile Cum să nu iubeşti radiourile locale?

O altă categorie, la fel de simpatică, sunt oamenii care sună pentru că au o problemă şi doresc s-o rezolve public. De exemplu, zilele trecute am aflat despre o doamnă care a dorit să se angajeze la cofetăria Dana, a mers la interviu, unde i s-a spus să plece, că postul s-a ocupat. Puteau s-o anunţe, să nu mai bată atâta drum degeaba? Puteau! Aşa că oamenii au sunat şi i-au dat dreptate femeii. Asta până când a sunat cineva care bănuiesc că era prieten cu proprietarul cofetăriei şi atunci a început scandalul!

Ce au făcut DJ-ii ca să scape de furia ascultătorului? Au pus o piesă numai bună pentru societatea noastră secretă: “Aurel Tămaş – Viaţă trecătoare”.

Vedeţi de ce îmi plac radiourile locale? Pentru că ne învaţă lecţii de viaţă, nu bagă Inna în heavy rotation!

Mâncarea aniversară

Familia ţi-o dă cel de sus, iar prietenii ţi-i alegi singur. Asta înseamnă că aniversările între prieteni sunt minunate, iar aniversările în familie trebuie compensate icon smile Mâncarea aniversară

De câte ori nu v-aţi dus la ziua de naştere a unei mătuşi, care sigur v-a întrebat ce munciţi, câţi bani faceţi, de ce nu v-aţi căsătorit, doar pentru că face o musaca excelentă? Atunci când mai mult de două familii se reunesc la o masă aniversară, discuţiile ciudate, momentele stânjenitoare trebuie acoperite cu oceane de ciorbă delicioasă şi checuri ce dansează prin faţa noastră.

- Mergem la mătuşa, e ziua ei!

- Ştii că nu-mi place de ea!

- Da, ştiu, da’ trebuie să mergem. Şi, în plus, face prăjitura aia cu vişine care îţi place ţie!

- No… măcar atât.

Mâncarea aniversară poate împăca fraţi certaţi de-o viaţă, poate aduce la aceeaşi masă vecini care nu se suportă şi e unul dintre marile motive pentru care vizitele durează mult! icon smile Mâncarea aniversară