Arhiva pentru categoria ‘Florica lui Zicu din capatu' satului’

« Postari mai vechi

Caut search-er

Nu încercaţi să căutaţi subtilităţi sau metafore. Efectiv caut un om care să mă ajute să dau search acolo unde trebuie.

Ştiţi legendele urbane care vorbesc de super-oferte la apartamente ultra-mega-tari cu doar foarte puţini bani? Ceva de genul: “Mamăăăă, îl ştiu pe unu’ care şi-a găsit un apartament cu 3 camere în centru la doar 250 de Euro”. Mie nu mi s-a întâmplat niciodată aşa ceva, deci intră la capitolul legende. Unde trăiesc norocoşii ăştia? Vreau să-i cunosc, vreau să-i ating!

No, aceeaşi aplicabilitate, doar că vorbim de oferte de avion.

Sunt sătulă să aud aceeaşi replică, ca şi Dexter, când i se stricase placa pe “omlette du fromage”: “Sunt atâtea low cost-uri, trebuie doar să fii pe fază”. Deci, nu mai pot! Gata!!! Unde sunt ofertele alea? Am căutat la blue air, wizz şi alte ieftiniciuni. Nimic! Posibil să nu ştiu să caut.

Teoria o ştiu la perfecţie. Trebuie să cauţi oferte din timp, cu câteva luni în avans. Ofertele de bilete ieftine sunt puţine, trebuie să ai noroc şi să fii pe fază etc. Ei bine, ori mi-am consumat tot norocul, ori am probleme cu “a fi pe fază”.

Până acum, l-am văzut doar pe Gabi în acţiune. Omu’ chiar găseşte oferte bune de avion, merge în week-end-uri în străinătăţuri, se descurcă :)

Aşadar, dacă îndeplineşti criteriile de mai sus, adică un search-er care să ştie exact unde, când şi cum să caute, eşti angajat!

Descrierea postului:

- să fii la curent cu cele mai bune oferte de zbor low cost

Beneficii:

- mediul de lucru: strâmtuţ, locuim într-un apartament mic, başca avem şi un iepure (deci, munca se va desfăşura la tine)

- posibilităţi de avansare în cadrul companiei: poză cu tine pe blog, înconjurat de o aură divină, ca în icoane

- pachet salarial: practic, inexistent, da’ mai putem da cu o pălincă înspre tine

CV-urile se pot trimite cu încredere la tvdece@yahoo.com

Taguri: , , , , ,
Postat in Florica lui Zicu din capatu' satului | 13 Comentarii »

Omenia e… depăşită?

Azi dimineaţă, când să urc în autobuz, o tipă care tocmai cobora îmi dă biletul ei. Lucrurile astea creştineşti se mai întâmplă. Rar, dar se întâmplă. Mă aşez liniştită pe scaun, fericită cumva că nu mai trebuie să îmi compostez biletul, când, o doamnă de lângă mine mă atenţioneză părinteşte: “Verifică dacă e capsat cum trebuie, că nu se ştie!”

Prima mea reacţie a fost clară: wtf?! Am primit biletul pe care l-a folosit şi tipa. Cum să nu fie în regulă?! Apoi, în sufletul meu s-a instalat bănuiala. Dacă nu e totuşi bun? Eh, cum să nu fie bun? Ce, am înnebunit. Chiar aşa paranoică să fiu? Doar oameni suntem!

Mă apropiu de compostor, încet, cu frică. Chiar o să verific biletul? Chiar trăim într-o lume  atât de căcat, încât pot să pun la îndoială acest ritual vechi? Secundele se scurgeau greu. Într-o mână aveam biletul proaspăt cumpărat, în cealaltă cel primit cadou. Mă răzgândesc. Nu! Nu vreau să ştiu dacă biletul e bun sau nu. Dacă şi chestia asta ajugem să o punem la îndoială, chiar nu ştiu ce să mai cred. Transmiterea biletului e sacră!

Mă întorc demnă spre doamna, mă uit cu ură la ea şi îi zic: “E bun biletul, că cea care mi l-a dat era soră-mea!” Satisfacţia de a vedea cum îi pică faţa şi privirile celorlalţi din autobuz m-au răzbunat cumva şi mi-au spălat ruşinea de fi bănuit o biată creştină care a făcut o faptă bună :)

Totuşi, oare a fost bun biletul?

Taguri: , , ,
Postat in Florica lui Zicu din capatu' satului | 8 Comentarii »

Sigur am nimerit blogul?!

Îţi pui ceasu’ să sune cu o oră mai devreme, să faci sport. După care dormi cu 20 de minute mai mult decât într-o dimineaţă în care nu ţi-ai propus să faci nimic altceva decât să exişti.

Încerci 30 de miliarde de haine. Nicio haină nu e bună. Tragi concluzia fatală: nu ai haine.

Dai să ieşi din casă şi realizezi în ultima secundă că eşti machiată doar pe un ochi.

Ieşi din scara blocului şi calci în singura baltă. Cu tenişii albi!!!

Aparent, caserola în care îţi cari salata nu e închisă prea bine. Prin urmare, pantalonii se împregnează cu zeamă de salată. Nu, nu arăţi deloc ca şi cum ai fi făcut pişu pe tine.

În loc să suni un coleg, o suni pe maică-ta să o întrebi dacă a pus de cafea. Biata femeie crede că ai luat-o razna.

În loc să îţi pui zahăr în cafea, pui sare.

Mă mir că am reuşit să scriu pe blogul meu un post până la capăt, fără să îmi pice lustra în cap sau să se ia curentul în timp ce scriu…

Taguri: , ,
Postat in Florica lui Zicu din capatu' satului | 8 Comentarii »

Ţie cât îţi ia să fii naturală?

Ante scriptum: Post pentru femei! Dacă eşti burlac, mai bine nu citi. Dacă eşti într-0 relaţie, citeşte cu încredere. Vei realiza că banii de bere nu sunt egali cu cei daţi pe produsele ei de igienă şi înfrumuseţare.

Motto: Noi putem consuma cât nu puteţi voi calcula! :D

Am primit o leapşă de la Tomata cu scufiţă. Bun. Aş minţi dacă aş spune că nu sunt capabilă să aberez despre produse cosmetice, pufoase, roz şi plăcut mirositoare, aşa că, să purcedem în a răspunde la întrebarea de pe buzele tuturor: “Ce face Florica în intimitatea toaletei sale?” :) )

Încep cu o veste bombă. Eu şi Zicu folosim împreună următoarele produse:

- gelul de duş (zilnic, da, e unisex)

- şamponul (o dată la 2 zile)

- săpunul lichid (zilnic)

- batonul corector anti coşuri (zilnic)

- fixativul (zilnic)

- pasta de dinţi (zilnic, duh!)

- o dată pe săptămână: masca de argilă, când reuşesc să-l conving să stea :)

Ştiu, e halucinant ce spun, având în vedere că locuim împreună! :) )

În rest, folosesc produse pe care le foloseşte orice reprezentată a sexului frumos: demachiant, loţiune tonică, cremă de faţă, balsam, cremă de corp, deodorant, farduri, parfum etc. Am produse şi din gama “Cât ai dat pe 50 de ml ???”, dar am şi produse româneşti, care îşi fac foarte bine treaba. Nu sunt sclava unui brand, din contră, am un curcubeu de branduri. Încerc produse noi, însă consider că fiecare persoană ştie/simte care sunt produsele care i se potrivesc cel mai bine tipului de ten, păr etc. şi că acelea trebuie cumpărate.

Şi da, sunt o militantă a campaniei: să folosim cu încredere apa şi săpunul!

Şi dacă tot avem o întrebare în titlu, referitoare la ritualul zilnic de înfrumuseţare, o dau şi eu mai departe la Zăineasca, Fetiţa, Dush, Nebuloasa şi oricărei creştine mai doreşte să o preia.

PS: în adâncul sufletului meu, îmi doresc ca şi Bendea să preia leapşa asta.

Taguri: , , , ,
Postat in Florica lui Zicu din capatu' satului | 8 Comentarii »

Cum fac vedetele sex

Florica şi Zăineasca

Zaineasca: oare cum face Fuego sex?

Eu: Fuego? :) )

Zaineasca: io cred ca face asa, incet, incet

Eu: cu ochii inchisi

Zaineasca: si, la final, ii deschide, ii face de caprioara, si intreaba emotionat, cu vocea tremuranda: ”A fost bine?”

Eu: :) ) Sigur are par pe piept!

Zaineasca: dadada :) )
Zaineasca: oricum, Fuego si Hrusca sunt in top!

Eu: tu, de Hrusca mi-e putin jena sa discutam

Eu: ca, no, Hrusca ii Craciunu’

Zaineasca: :) ))

Zaineasca: pai, tocmai ca Hrusca nu face sex

Zaineasca: ca leru-i ler

Eu: sau poate se termina cu ler

Eu: oare sexul cu Hrusca are miros de cozonac?

Zaineasca: vaiii, da, si de brad :) ))

Zaineasca: se face la caldura bradului:)))

Eu: ma gandeam la Mirabela Dauer, stii ca are piesa aia cu ultima tigara lasata intr-un colt, pe etajera?

Eu: e clar ca aici e vorba de after sex

Eu: sau poate isi pastreaza tigara?

Zaineasca: oricum, cred ca iti trebuie manere sa o rezolvi pe aia, un fel de cal cu manere erotic

Zaineasca: :) ) da Cotabita? :) )))

Eu: :) )))
Zaineasca: oai, ca te prelingi pe el, la cum transpira

Eu: :) ))
Eu: topogan sexual =))

Zaineasca: =))

Eu: un caz interesant mi se pare Vadim Tudor

Eu: ala sigur are catuse acasa, ca-i nebun

Zaineasca: si, in plus, sigur ia ceva medicamente inainte :) )
Eu: paracetamol sinus? =))

Zaineasca: nu de erectie, asa, de raceala :) )
Eu: :) ))

Taguri: , , ,
Postat in Florica lui Zicu din capatu' satului | 10 Comentarii »

Haterii noştri pasivo-agresivi

Se zice că orice blog care contează cât de cât pe lumea asta are parte de haterii lui, această specie de sferto-zei ai tastaturii, al căror singur scop e să lase comentarii înjurioase, fără niciun motiv, să lanseze ironii şi alte chestii machiavelice menite să distrugă psihicul deţinătorului de blog. Asta dacă sunt băgaţi în seamă.

Noi, până acum, nu prea am avut virulenţi din ăştia. Din contră, la un moment dat, mie mi s-a părut chiar amuzant când cineva ne-a lăsat un comentariu în care scria: “Ai dat o palmă la un căcat”. Noh, noi chiar am râs :) ) Adică, dacă asta era părerea omului, de ce să te superi? Spre deosebire de alţi bloggări, ăsta a fost cel mai “rău” comentariu pe care l-am primit vreodată. Şi nu pentru că nu am avea hateri, ci pentru că ai noştri sunt mai diferiţi.

Haterii noştri nu ne sunt complet necunoscuţi. Nu, sunt cunoştinţe, oameni cu care ne interesectăm rar şi ne dăm “bună ziua”. Astfel, nu de puţine ori am primit întrebări de genul: “Şi ce aveti de gând să faceţi cu blogul ăsta?”, “Ce scop aveţi cu blogul? Tre’ să aveţi un scop!”, “Vreţi să îl monetizaţi? Când?”, “Câţi vizitatori unici aveţi pe zi?”

Aceşti hateri pasivo-agresivi nu ne lasă să bem un suc, să râdem la o zi de naştere. Oarecum de înţeles, din moment ce, aparent, nici noi nu-i lăsăm să doarmă noaptea. Cred şi eu că e nasol ca un blog să aibă mai multe vizite pe zi decât site-ul firmei tale într-o lună. E şi mai de maro, cel puţin pentru tine, ca un blog să fie mai cunoscut decât firma ta. Ştiu asta, dragă haterule, înţeleg.

Şi mai ştiu ceva, în loc să îţi baţi capul cu blogul nostru, nu mai bine ai încerca să te scoţi pe tine din căcat? Tu latri la lună, nouă ne merge tot mai bine. Deşi, aş vrea să te rog să ne şi postezi comentarii din alea inteligente, care să ţină de munca noastră, de social media, de cum ar trebui să ne manageriem blogul, tot tacâmul. Nu de alta, da’ ne-ar creşte valoarea blogului, pe care, ca să înţelegi, scriem din plăcere :)

Revenind la ideea de hater, mă gândesc că trebuie să fie foarte pustiu la tine-n suflet şi în camera din care-ţi verşi amarul pe lumea asta rea ca să ponegreşti un proiect care promovează cititul. Cred şi eu că e o corvoadă să deţii adevărul absolut şi să n-ai cui să-l împărtăşeşti în viaţa reală. Pentru că singurele tale prietene sunt nişte taste.

Taguri: , , , ,
Postat in Florica lui Zicu din capatu' satului | 11 Comentarii »

Ştrăndarii de ieri, piscinarii de azi

Dacă e vară, e clar că  80%  din ştirile de la TV vor fi despre cum se răcoresc oamenii la mare, unde stau, ce mănâncă, ce beau, ce costume de baie poartă, ce ochelari de soare etc. Nu, noi nu ne-am dat seama că e vară sau că ne topim de cald. Luminaţi-ne voi!

În 2010, trebuie să mergi la Mamaia, să stai pe baldachine, să bei doar şampanie, să porţi şlipi de marcă şi să ai 3 tone de fond de ten pe cur. Păi ce, poţi să te duci pe Mamaia fără să fii deja bronzat la solar? Sacrilegiu! Trebuie să ai o faţă dezgustată, plictisită şi scârbită. Telefonul şi cheile de la jip sunt încă la mare căutare, deci trebuie menţinute cât mai aproape.

Sunt convinsă însă că, în sufleţelele lor bogate şi fiţoase, toţi ăştia suferă ca nişte câini. Mulţi dintre ei au crescut în sate precum Câţcău, Lăpuşel sau Mărişel. În aceste aşezări rurale beneficiau de maxim un lac, unde se scăldau după activitatea desfăşurată la fân, cartofi şi alte munci agricole, împreună cu ceilalţi copii din sat. Ce animatoare, ce muzică buddha bar, ce apă evian! Dar, ce fain era!

Alţii provin din oraşe mici de provinicie, unde se mergea cu tot blocul la ştrand. Şi se stătea pe rogojină, se mânca pachetul de acasă (pâine cu margarină, salam şi roşie), se sărea bombă în apă, se mânca îngheţată la vafă şi seminţe. Nu conta care câţi bani are, al cui fiu sau fiică e, exista doar un scop comun: băieţii să arunce fetele în apă, iar ele să ţipe ca din gură de şarpe, că vai, ce răi sunt băieţii.

Plăcerile astea simple nu le mai veţi avea niciodată, pentru că nu sunt de vânzăre, îneca-v-aţi cu Dom Perignon, în timp ce noi, restul, mâncăm mici, stăm pe pătură, şi ne jucăm cu mingea în apă :)

Taguri: , , , ,
Postat in Florica lui Zicu din capatu' satului | 7 Comentarii »

Un plan diabolico-greţos

Nu ştiu alţii cum sunt, dar pe mine, când aud de road trip-uri cu maşina, în care vom fi cinci inşi, mă apucă toţi dracii. TOŢI! Şi nu aşa light, că mă enervez puţin şi gata. Nu!!! E o stare de ciudă, combinată cu resemnare, frustrare şi dorinţe sadice.

După ani şi ani în care am ajuns să stau în spate, pe locul din mijloc, simt că trebuie să pun punct torturii. La început, mă ofeream eu să stau acolo, având în vedere că sunt fată, sunt destul de mică de înălţime, deci şoferul poate să vadă în spate lejer. Apoi, au fost situaţii în care nu aveam ce să fac. Dacă restul erau matahale, ţinea de logica bunului simţ că nu încăpeau pe locul ală.

Băi, voi ştiţi cât e de nasol să stai pe locul ăla?! Dacă distanţa pe care urmează să o parcurgi nu e mare, gen 2-3 ore, e în regulă, rezişti, e fun, ne inghesuim, ne hăhăim, ne petrecem. Dar când trebuie faci un drum Cluj-Bucureşti/Timişoara/Constanţa ai rupt-o-n fericire! Asta, Doamne fereşte, fără să mai amintesc de un drum până în Germania pe locul blestemat.

Nu poţi să îţi schimbi foarte mult poziţia, că nu vede şoferul, sau efectiv cei doi de lângă tine stau confortabil, şi nici nu ai cum şi unde să-i împingi. Îţi amorţesc picioarele, apoi fundul. Apoi, începi să transpiri. Apoi, unu’ dintre cei care te flanchează adoarme cu capul pe umărul tău, 99% din cazuri. Nu te poţi mişca. Nu poţi dormi. Poti să vorbeşti vorbe cu şoferul, care oricum şi-a dat muzica la maxim, ca să nu adoarmă, deci nu ai cu cine să vorbeşti!!! Nu poţi citi, că nu încape cartea, nu ai stabilitate etc. Horrooorrr!!!!!!

Pe de altă parte, nu înţeleg de ce, dacă eşti înalt, ai imediat dreptul să stai în faţă. E o regulă general acceptată pe care o urăsc intens şi cu patimă. Dacă eşti femeie, cuplată cu şoferul, înţeleg, ai prioritate. Da’ în rest, scaunul din faţă se poate trage şi poţi să stai lejer în spate, chiar dacă ai doi metri! Nu te-ai născut pe scaunul din faţă al maşinii! Sau poate că da, dar nici asta nu-ţi acordă exclusivitate.

Încă ceva, niciodată nu mi-a fost rău pe maşină, dar am observat că, dacă ţi-e greţică, ai prioritate la locul din faţă. Ah, acest mic rai în care poţi să îţi întinzi picioarele, să reglezi aerul condiţionat, volumul muzicii, să dormi în voie cu căpuţul pe geam… Ahhhh!

Concluzia e, aşadar, logică: mai bine îmi provoc greţică, decât să mai stau pe locul ăla blestemat!

Taguri: , , ,
Postat in Florica lui Zicu din capatu' satului | 14 Comentarii »

Avatar 2: Întoarcerea lighioanelor fermecate

După ce am citit câteva ştiri din Libertatea despre cum să economisesc bani, mi-am luat inima în dinţi şi am rugat-o pe Myalla să mă vopsească acasă la ea, în baie. Că era timpul. Cine mă cunoaşte, ştie că am nişte plete negre precum abanosul, deci nu pot să îmi dezamăgesc fanii şi să îmi desconspir adevăratul şaten.

Toate bune şi frumoase, operaţia a decurs fără incidente, până când ne-am dat seama cât de neagră-albăstruie era situaţia. Nu aveam apă! Nici caldă, nici rece! Eu eram cu vopsea în cap, mânjită peste tot, iar Myalla arăta pe mâini precum ceva lighioană fermecată din Avatar.

După o discuţie deosebit de edificatoare cu dispeceratul de apă din Cluj, în  sensul că “o să vină apa, nu ştim când, da’, cândva, o să vină”, am cerut imperativ dispecerului, cu voce bătrână, soluţii. Vă daţi seama? Am întrebat un domn respectabil, angajat al regiei de apă, ce soluţii ne poate da pentru situaţia de păr vopsit şi lipsă de apă. Nefiind expert în hair styling, nu ne-a putut ajuta, aşa că am coborât la magazin, acompaniate de ţipetele copiilor din faţa blocului, care urlau după noi Pandora, Toruk şi Neytiri, iar când ne-a văzut, vânzătoarea a tras un ţipurit scurt: “Ioi, tu, fete!”. Mdea, oarecum logic, deoarece eram albastre. Foarte albastre!

Am cumpărat vreo 8 litri de apă, i-am târât sus, în timp ce copii zbierau: “Vă faceţi arcă cu apă?” M-am spălat pe cap deasupra căzii, în timp ce Myalla îmi turna apă din sticlele Roua (ce aroganţă!), şi m-am gândit la un singur lucru: “Copiii ăştia n-au dracului nişte bunici la care se meargă?”

Taguri: , ,
Postat in Florica lui Zicu din capatu' satului | 8 Comentarii »

Cum să te aşezi corect pe budă în delegaţie

Fetele nu merg la toaletă decât pentru a-şi pudra nasul şi a-şi reface machiajul. Contrariul reprezintă doar zvonuri nedovedite şi născute de travestiţi frustraţi.

Când totuşi o surată de-a noastră, aflată sub influenţa Activia, trebuie să se dezlănţuie, are la îndemână mai multe soluţii:

1. Se ţine până acasă. Se ştie clar că nu poţi să te desfăşori acasă la prieteni, la job, sau, Doamne fereşte, într-o budă publică.

2. Face pe ea. Pentru că şi această imensă ruşine e mai ok decât contaminarea cu diverse boli, infecţii şi bacterii, care te pot invada când nu eşti pe tronul tău. Un alt lucru arhicunoscut e că fetele nu se aşează pe buzi nefamiliare, din cauza monştrilor şi bau-bau-rilor care trăiesc în toaletele altora.

3. Dacă e vorba de o treabă lungă, incertă, posibil şi dureroasă (nu poţi să stai în picioare 30 de minute), acest mic manual de utilizare a băilor, întâlnite în delegaţii, vă va fi de folos.

Toaletă curăţică – merge să citeşti în tihnă Cosmopolitan.

Toaletă semi-curăţică – merge să citeşti un pliant despre serviciile oferite de hotel, da’ aşa, rapid, că nu se ştie.

Toaletă suspectă – parcă nici nu vrei sa te atingi de ea. Nu citeşti nimic, îţi zici rugăciunile cu voce tare.

Taguri: , , ,
Postat in Florica lui Zicu din capatu' satului | 5 Comentarii »

« Older Entries