Florica Lui Zicu Din Capatu’ Satului

Arhiva pentru categoria ‘Florica lui Zicu din capatu’ satului’

Ce e mai rău: o femeie la volan sau un taximetrist?

Sunt sigură că nu atac un subiect nou sau care ţine doar de Cluj. E nou pentru mine, că sunt nouă în trafic. De câte ori nu v-a tăiat calea un taximetrist? De câte ori nu a accelarat fix de-al dracului când aţi vrut să schimbaţi banda sau să-l depăşiţi? Claxon în milisecunda în care s-a făcut verde? Agitări frenetice? Un vocabular colorat? Ia ghiciţi cine e predispus la atacuri de cord?

Ştiu că noi, femeile, avem probleme la volan, dar sunt convinsă că taximetriştii sunt implicaţi în mult mai multe accidente rutiere, tamponări şi generează mai multe urlete, crize şi sunt mai nesimţiţi în trafic decât noi. Noi nici măcar nu suntem nesimţite, ci doar femei Pentru că ei conduc de 10-20 de ani, pentru că ei cunosc drumurile ca în palmă şi, în general, pentru că noi îi lăsăm, taximetriştii sunt mai femei decât femeile în săptămâna aia specială din lună!

Ce vă propun eu e să luăm măsuri! Să ne adunăm în liga şoferilor impotriva taximetriştilor! Ce presupune asta? Să le facem şi noi (atenţie! fără a ne pune viaţa în pericol sau a celorlalţi participanţi la trafic) exact ce ne fac ei nouă. Să vadă şi ei cum e să nu te lase nimeni să ieşi din parcare, să schimbăm benzile haotic, să claxonăm fără rost, să fim nişte mici taximetrişti sub acoperire. Mai mult, dacă îi vedeţi că fac nişte româneşti în trafic, nu vă sfiiţi să-i reclamaţi la compania de taxi la care lucrează. Azi un embargo, mâine altul, te potoleşti, dacă nu faci bănuţi. Dacă TOŢI am face asta cel puţin o lună de zile, situaţia s-ar schimba. Nu avem de ce să ne lăsăm agresaţi şi batjocoriţi de nişte maimuţe agitate. Putem avea şi un sticker secret pe maşină, ca să ne recunoaştem în trafic şi să ştim că putem acţiona împreună. Ni le face Gaben

Deci, cine se bagă?

Taguri: femei la volan, taximetristi
Postat in Florica lui Zicu din capatu' satului | 19 Comentarii »

Mă duc la sală ca să mă pregătesc pentru sală!

Dacă frecventaţi sălile Gimmy, sigur aţi auzit de Tunde (am dat link pe numele ei ca să vă faceţi o idee despre cum au prezentat-o chiar patronii.)

Aşa, aţi citit? Bun, deci putem continua. Tunde este energie pură, este un redbull ambulant, iar clasele ei scot untul untului din tine. La propriu. Efectiv curge unt din tine. De trei săptămâni, mă duc dimineaţa la sală, la alte cursuri, pentru că încă nu sunt pregătită să încap pe mâna ei. Ca să vedeţi ce face Tunde la o oră de curs, v-am dat un link, are şi video

Băieţi, înainte să comentaţi că “ce-i aşa greu”, vă invit prieteneşte să săriţi ora de împins greutăţi şi să veniţi cu mine la Tunde. Ultima dată când am făcut pe eroina, după o pauză de sală, am intrat direct la step la ea, era să vomez pe parcheţel. De data asta, însă, mă pregătesc intens!

De vreo două săptămâni, şi Tunde mă are în vizor. Când eu plec, ea vine la curs. Ştiu că mă urmăreşte. Ştiu! Şi e drăguţă, ca o mamă, care ştie că plodul ei era să vomeze pe parcheţel şi acum mă lasă în ritmul meu. Azi dimineaţă, mi-am luat inima-n dinţi şi m-am dus la cea mai uşoară oră pe care o face Tunde. Am băut 1 litru de apă în primele 10 minute. DAR, am rezistat, a fost ok, încet-încet sunt pregătită să mă duc la orele mai grele.

Ca orice mamă preocupată de copilul ei, a tras de mine toată ora. V-am zis că la Tunde pauzele între exerciţii sunt doar de câteva secunde? După-masă, a intrat pe facebook chat să mă întrebe cum mă simt. Ca orice mamă care ştie când să îşi alinte copilul.

Două concluzii se trag de aici:

1. Gimmy e unic în Cluj în primul rând datorită antrenorilor pe care îi are. Cu toţii avem simpatii mai mari sau mai mici, dar fiecare dintre ei e OM, în primul rând.

2. Şi Tunde avea emoţii că o să atentez la parcheţel.

Taguri: cursuri gimmy, miscare, sport
Postat in Florica lui Zicu din capatu' satului | 6 Comentarii »

Tipuri de momente stânjenitoare la prima întâlnire

Să clarificăm din start că nu e la ce vă gândiţi.

Totuşi, prima întâlnire cu un necunoscut e ca prima întâlnire a unui cuplu. Ai grijă la ţinută, să nu pari prea office, dacă nu e o întâlnire de business, sau poate chiar, din contră, te duci în trening, doar ca să demonstrezi că nu-ţi pasă.

Dacă eşti ca mine, punctual, o să ajungi cu 10 minute înainte de ora stabilită. Ajungem, aşadar, la primul moment stânjenitor al primei întâlniri cu un necunoscut, chiar dacă el nici nu a ajuns încă. Dacă e un lucru după care sunt nebună, e să stau singură, la masă, cu un suc în faţă. Uneori, când mă plictisesc, chiar fac asta de distracţie. Da, sunt ironică, dacă mai trebuia să menţionez. Nu vrei tu să vii la timp?

Începi să te uiţi insistent la uşa de la intrare şi îi judeci pe toţi cei care intră. “Aiii, sper că nu e ăl. Sau ăla. Sau celălalt.” Nici la o primă întâlnire de altă natură nu eşti atât de pretenţios. Şi aşa ajungem la alt moment stânjenitor, în care te uiţi, cu superioritate, la fiecare om care intră, în timp ce ei se uită dezgustaţi la tine.

Într-un final, după ce i-ai desfiinţat pe toţi din local, vine şi omul tău. Se pune la masă, bagă nişte motive penibile pentru întârziere, iar tu aştepţi să vezi ce comandă. Dacă ţi-ai luat un suc, iar el un whisky mic, te simţi prost, că poate şi ţie îţi era poftă. Dacă e invers, ghici cine e beţivul de la masă? Stânjenitor? Ooo, da!

Apoi, poate eşti rupt de foame. Comanzi de mâncare dacă nu o face şi el sau nu? Să zicem că nu comanzi, dar foamea te roade, şi te gândeşti că mănânci după ce pleacă. Ei, după ce discuţiile se termină, se va cere nota. Ce-i spui? “Eu mai stau?” Probabil se aşteaptă să plecaţi împreună. Ieşi cu el şi te întorci să mănânci? Parcă nici aşa nu-i bine. Dacă a adoptat aceeaşi strategie şi se întoarce şi el? Cam cât de stânjenitor?

Când vine nota, mici stânjeneli. Plăteşte el sau tu? Sau plătiţi nemţeşte? Apoi, eşti cu maşina sau e el cu maşina? Vă transportaţi sau vă despărţiţi cu o strângere de mână la final?

De aceea, într-o frumoasă zi, s-a inventat mailul!

Taguri: bunele maniere, momente penibile, momente stanjenitoare, prima intalnire
Postat in Florica lui Zicu din capatu' satului | 9 Comentarii »

Fete frumoase cu obiceiuri sănătoase

Cred că ştiţi deja cu toţii de minunatul calendar #superfete cu #obiceiurisănătoase, calendar sponsorizat de Activia, la iniţiativa lui Criserb şi realizat de cei de la F 64. Doar atât vă spun: a ieşit foarte, dar foarte mişto!

Iar acum, vestea bună pentru voi: am cinci calendare pe care le ofer primilor cinci comentatori care îşi exprimă dorinţa mai jos! Fără niciun concurs. Fără niciun efort. Le cereţi şi le primiţi! Mai uşor de atât, chiar nu cred că se poate

Pentru că să priveşti nişte fete frumoase timp de un an de zile e, până la urmă, un obicei sănătos

Taguri: activia, obiceiuri sanatoase, super fete
Postat in Florica lui Zicu din capatu' satului | 10 Comentarii »

Chuck Norris la feminin

Săptămâna trecută, aşteptând pe cineva la poarta unei fabrici clujene (deja sună interesant, ştiu ), am întâlnit o doamnă care asigura paza fabricii respective, pe timp de noapte. Din vorbă în vorbă, i-am aflat toată viaţa. Că asta fac, de obicei, oamenii nevorbiţi: îţi povestesc viaţa. O femeie pe la patruzeci de ani, mărunţică, vioaie şi sportivă.

E pasionată de sporturi extreme, a lucrat la magazinele fashion de pe centru, unde a bătut cetăţeni de etnie rromă, care încercau să fure un pantof sport sau o bluziţă de firmă, apoi la un parc auto, unde avea doi câini de pază cu care îşi împărţea plictiseala de noapte, apoi a lucrat la un spital privat, unde nu i-a plăcut colectivul, pentru că se furau medicamente şi, în general, tot ce se putea fura, iar acum lucra la fabrica unde am întâlnit-o. Aici îi place atmosfera, îi plac oamenii, dar, aparent, îi lipseşte acţiunea.

- A fost o spargere, recent, la fabrica de peste drum…

- Şi sunteţi tristă? S-a întâmplat ceva, au venit şi aici? Să nu-mi ziceţi că v-aţi întâlnit cu hoţii!

- Da de unde… eu aveam chef de o bătaie bună, de aia îs tristă!

Taguri: chuck norris, despre femei, femei barbatoase, meseriile romancelor, superwoman
Postat in Florica lui Zicu din capatu' satului | 5 Comentarii »

O femeie într-un magazin de chitări

Acum câţiva ani, o prietenă m-a rugat să mă duc la un magazin specializat şi să cumpăr nişte accesorii pentru chitara prietenului ei. Era cadoul de ziua lui. Pentru ca surpriza să fie maximă şi el să nu suspecteze nimic, a trebuit să accept această misiune specială şi, totodată, imposibilă, cel puţin pentru mine. Cunoştinţele mele în domeniu se rezumau la a observa dacă o chitară e mică sau mare, roşie sau neagră. Tocmai de aceea, pentru a evita o scenă stupidă, am primit instrucţiuni clare, scrise pe o hârtie.

Zis şi făcut. Înainte de a intra în magazin, m-am mai uitat încă o dată pe foaie şi am repetat ce doresc să cumpăr, din ce gamă şi ce dimensiuni exacte caut, urmând să precizez că nu vreau un anumit brand de accesorii, pentru că se strică repede. Practic, am recitat poezia, ca un copil cuminte. Doar nu era să mă fac de râs, chiar dacă eram paralelă cu domeniul. Totuşi, era imaginea mea de fată deşteaptă în joc.

Ca o versată în ale chitărilor, am intrat şi mi-am spus, cu o siguranţă ieşită din comun, poezia. Vânzătorul, un tip cam la 30 de ani, tatuat şi îmbrăcat corespunzător, de rocker, şi-a aruncat pletele pe spate, ochii i s-au umezit şi, crezând că a întâlnit o rockeriţă adevărată, care ştie “meserie”, şi-a muşcat buza de jos şi mi-a spus:

- Mi-a venit o chitară nouă, brandul FDSFDSFGFSDAV. Dacă vrei să o vezi, e în spate… (uitându-se provocator şi cu subînţeles la mine).

M-am uitat o dată la el. M-am mai uitat o dată, ca să mă adun, şi i-am răspuns:

- Auzi, dragă, eu habar n-am ce cumpăr aici sau ce chitară nouă ai primit tu. Nici nu mă pricep, nici nu mă interesează şi mai sunt şi afoană. Aşadar, dacă nu ai în spate un căţel cu care să mă joc, nu vreau să văd nimic!

Cred că a făcut cea mai rapidă vânzare din viaţa lui.

Taguri: accesorii chitari, cadouri, despre femei, muzica, rockeri
Postat in Florica lui Zicu din capatu' satului | 7 Comentarii »

Captain Activia în vizită la Imagistica

După ce a vizitat Trilulilu, Captain Activia, super eroul care luptă pentru mişcarea la locul de muncă, s-a decis că e momentul să vadă ce fac creativii de la Imagistica Advertising. Sigur, sigur fac mişcarea de care au nevoie sau stau cu orele lipiţi de scaun, la computere sau brainstorming-uri?

Aşa cum a suspectat, Captain Activia i-a găsit cu ochii în monitor! Norocul lor e că au sediul într-o casă cu trei etaje, aşa că o simplă pauză de relaxare sau un drum până la frigider implică arderea câtorva calorii

Din câte ştiu, nu e bine să te cerţi cu artiştii, aşa că nu am insistat să îmi arate câteva flotări live, însă mi-au spus că fac regulat mişcare, câteodata se mai cântă la chitară, câteodată se dansează sau joacă darts. Am înţeles că orele petrecute pe scuanele companiei se recuperează cu brio la chefuri şi serate dansante, când una-două se încinge o horă

Captain Activia va vizita, în fiecare lună, o companie din Cluj. Dacă vreţi să vină şi la voi, mă puteţi contacta pe adresa de mail de la pagina de contact a blogului.

Taguri: activia, miscarea la locul de munca, obiceiuri sanatoase
Postat in Florica lui Zicu din capatu' satului | 1 Comentariu »

Omenia în resursele umane

Am un prieten programator care, în perioada asta, îşi caută un job. Pentru că e bun într-un domeniu cu mare cerere pe piaţă, în ultima perioadă a fost contactat şi vânat de mai multe companii din Cluj sau multinaţionale. Vorbim de companii mari, cu departamente de resurse umane.

Pe lângă mizeriile de salarii cu care a fost ofertat pentru joburi full time (el câştigă triplu din colaborări freelance cu clienţi din afară), cea mai mare problemă a fost replica HR-istelor, cu care se încheie orice discuţie: “Indiferent dacă vom colabora cu dumneavoastră sau nu, vă anunţăm”. Aparent, e doar o replică de complezenţă, deşi, fiind vorba de resurse umane, nu ar trebui să fie.

Ia ghiciţi dacă l-a anunţat cineva. Exact! Acum vin şi vă întreb: nu e de bun simţ să anunţi omul cu care ai avut o discuţie despre o posibilă colaborare, indiferent de rezultat? Cu atât mai mult cu cât ai studii de HR, unde presupun că te învaţă chestiile astea.

Poate aveţi voi prieteni care lucrează în HR. Chiar aş vrea să ştiu de ce nu i s-a răspuns acestui om. E o chestie de politică firmei, sau e pur şi simplu lenea omului de la resurse umane să mai dea un mail cu: “Mulţumim de interviu, deocamdată nu putem colabora, dar vă avem în baza de date blablabla”. Nu e greu să minţi frumos, omul rămâne cu o impresie bună şi, mai ales, ştie cum stau lucrurile şi se poate reorienta.

Norocul prietenului meu sunt skilurile pe care le are şi care sunt cerute de piaţă. Sunt sigură că acest comportament se aplică şi în alte domenii, iar oamenii rămân cu buza umflată.

Dacă aş fi PR-ul unei companii, aş sta cu mătura pe HR-iste! Ştiţi expresia aia: “e o lume mică…”

Dragi oameni de pe resurse umane, nu uitaţi să fiţi oameni!

Taguri: angajari, hr, locuri de munca, omenie, resurse umane
Postat in Florica lui Zicu din capatu' satului | 20 Comentarii »

Cum arată un mic dejun sănătos

Teoretic, micul dejun ar trebui să fie cea mai importantă masă a zilei, care nu ar trebui sărită niciodată. Practic, mulţi îl înlocuiesc cu o cafea şi o ţigară sau un pachet de biscuiţi, devorat între două semafoare. Dacă mâncaţi dimineaţa măcar un iaurt, atunci sunteţi cuminţi ca nişte premianţi. Evident că obiceiurile create în timp se schimbă greu, însă trebuie să ştiţi că există alternative. Mai bune, mai sănătoase şi extrem de gustoase.

Asta a fost şi provocarea pe care i-am lansat-o lui Andrei: să ne prepare şi să ne înveţe nişte reţeţe atât de gustoase, încât să nu le putem rezista. Evident că nimeni nu are timp şi chef să prepare ceva complicat, astfel că reţetele trebuiau să fie cât mai simple şi mai sănătoase.

În aplauzele publicului compus din Oana, Alma, Mirona şi Ioana, invitatele mele, Andrei ne-a încântat cu următoarele reţeţe: humus, cremă de brânză cu măsline, pate de măsline şi ouă umplute cu pesto genovese. Nu strâmbaţi din nas, ingredientele pot fi cumpărate din orice supermarket (eu le-am luat pe toate de la Cora), iar dacă le pregătiţi pe toate de cu seară, nu ar trebui să vă ia mai mult de 10-15 minute. Eu nu zic nimic, dar chiar ar putea fi o idee de cină romantică şi sănătoasă de Valentine’s Day sau Dragobete

Nu pot să vă spun care preparat ne-a plăcut mai mult, cert e că unii au cerut pastă de măsline pentru acasă, alţii au mâncat pesto genovese gol, iar alţii au ameninţat că îşi fac căciulă din humus )

Chiar şi dacă vă treziţi mai repede cu 15 minute dimineaţa, credeţi-mă că merită. Îi mulţumim încă o dată lui Andrei pentru micul dejun sănătos şi delicios!

Vă las cu un video din care veţi învăţa cum să faceţi pate de măsline şi ne veţi vedea înfulecând cu voioşie )

Taguri: mancare sanatoasa, mic dejun sanatos, obiceiuri sanatoase, sanatate
Postat in Florica lui Zicu din capatu' satului | 16 Comentarii »

Să ne amuzăm cu încălzirea

Ieri dimineaţă, când să ies din casă, o doamnă era deja călare pe clanţa mea, încercând să intre. Fără să sune, fără să bată la uşă, cucoana era gata să se urce peste mine. Sub influenţa filmelor “de fete”, în care personajele sunt mai puternice decât orice femeie de 8 martie, am tras un “Poftiiimmm?”, cu intonaţie şi mişcare de degeţel, zici că eram Beyonce de Cluj.

Noroc că în spatele ei era administratorul blocului, care a simţit pericolul decapitării şi mi-a explicat zâmbind, oarecum speriat, că doamnele sunt de la căldură şi că verifică dacă mai sunt ţevi nedebranşate. Cu toate că avem centrală de apartament, în baie avem două ţevi care dau căldură şi care nu pot fi tăiate sau debranşate, pentru că fac legătura cu toate apartamentele din bloc. Şi pentru că avem două ţevi groase ca două fire de pătrunjel, va trebui să plătim căldură în plus.

Şi acum urmează partea amuzantă. Soluţia ar fi să-mi termoizolez ţevile, ca să nu mai intre căldură în apartament, cu ceva material special, care, din câte am înţeles, se găseşte la Praktiker, să chem administratorul să constate şi gata, am scăpat. Ok, ok, dar eu sunt româncă, deci după ce pleacă administratorul, scot materialul şi mă încălzesc din nou moca, le-am explicat cucoanelor. “Asta nu e o soluţie!”, mi-au răspuns ele. Însă, răspunsul administratorului mi-a făcut ziua.

- Nimeni nu s-ar gândi la aşa ceva!!! Cum să faceţi aşa ceva?, se revoltă una dintre cucoane.

- Cum nimeni, doamnă, EU sunt nimeni?, a replicat administratorul.

Taguri: incalzire la bloc, romanisme, viata la bloc
Postat in Florica lui Zicu din capatu' satului | 9 Comentarii »