TVdece

Tot în weekend, l-am cunoscut pe Eugen, un tip retras, liniştit, dar foarte interesant, total diferit de imaginea unui blogger de la noi. Când trăieşti într-o ţară cu 2 milioane de locuitori şi ai 1.500 de unici pe zi, eşti cel mai citit blogger. Fain în Moldova, poate ne mutăm să-i facem concurenţă )

Evident că n-am ratat ocazia şi l-am luat la întrebări despre cum e blogging-ul peste Prut şi multe altele.

Zicu: Care sunt provocările unui blogger în Republica Moldova? Sau cum e să fii blogger în Republica Moldova?

Eugen: E destul de ușor, în principiu. Dar cea mai mare provocare e să nu te vinzi. Atunci când scrii şi ţi-ai făcut un nume, atunci când ajungi să fii preluat de presă, când oamenii încep să te cunoască, e important să nu te vinzi în primul rând unei forţe politice. Deoarece, la noi, cum situaţia e destul de politizată, este foarte uşor să fii vânat de o forţă politică care să-ţi folosească numele şi audienţa pentru interesele proprii. Şi este destul de greu să nu te vinzi, deoarece este o provocare pentru un blogger începător când cineva vine şi îţi propune bani pentru ceea ce faci, pentru ceea ce scrii. Chiar dacă eşti blogger independent, eşti din start catalogat. Dacă ai, de exemplu, viziuni pro dreapta sau pro un partid, eşti by default catalogat, chiar dacă nu eşti vândut sau nu eşti simpatizant al partidului respectiv. De exemplu, mulţi consideră că sunt apropiat al primului ministru sau partidului liberal democrat din Moldova, deşi am menţionat de mai multe ori pe blog că nu i-am votat niciodată, am votat alt partid.

Din 2009 încoace, fiecare partid politic are un grup de bloggeri care influenţează blogosfera, la fel un grup de oameni care comentează pe portaluri de ştiri, siteuri de ştiri, bloguri, mai ales că, din 2011, sunt câteva platforme de blogging cum este Vox Publica. Deci nu influenţa neapărat, ci numărul bloggerilor şi traficul a crescut.

Zicu: Din ce îmi spui, înţeleg că blogosfera din Republica Moldova e politizată.

Eugen: Da, blogosfera este politizată din cauza politizării publicului. Adică, nu neapărat că bloggerii vor să scrie despre politică, sunt bloggeri care scriu poezii, sunt câteva bloguri culinare, dar nu au trafic, deoarece politizarea publicului influenţează blogosfera. Cum e publicul, aşa e şi blogosfera.

Zicu: Asta înseamnă că lumea vrea să citească opinii cât mai pertinente, de preferat neplătite.

Eugen: Nu, în cazul dat, este cerere, este şi ofertă automat. Ce spuneam, publicul este interesat de politică, este interesat să citească despre politică şi nu este neapărat interesat să citească opinii obiective, în opinia mea. Vor să citească opinii care sunt în aceeaşi albie de idei cu ale lor. Oamenii share-uiesc în social media articole care au opinii conforme cu opiniile lor, adică aceeaşi opinie spusă de altcineva. Caută o autovalidare: “Uite, bloggerul ăsta gândeşte la fel ca mine, ce deştept sunt!”

Zicu: Deci o diferenţă foarte mare faţă de România, unde lumea e sătulă de politică.

Eugen: Da, din cauza faptului că oricine ar fi la putere în România, voi aveţi direcţia clară, direcţia europeană, pe când noi nu avem viitorul cert european sau pro euro-asiatic, deoarece se creează acum uniunea euro-asiatică, Kazahstan-Belarus-Rusia, dacă nu greşesc, şi forţele de stânga, care au fost până acum la putere şi vor să revină, îşi doresc integrarea euro-asiatică şi nu integrarea europeană. În acest context, noi nu avem certitudinea politică a viitorului, nu avem certitudinea economică a viitorului. Adică, Uniunea Europeană are nişte rigori clare, are nişte reguli de joc în care tu poţi varia, dar are o anumită dezvoltare. La noi, chestia asta nu există. Când se schimbă puterea, se schimbă, practic, totul. De aici şi politizarea societăţii şi politizarea blogosferei. Când vom avea şi noi certitudine economică, atunci probabil oamenii vor cere mai puţin politică şi vor dori altceva, gen analize economice sau ceea ce este important la nivel local.

Zicu: Percepi blogging-ul ca şi o formă de jurnalism social?

Eugen: Da, şi chiar vreau să demonstrez asta în Moldova. Ok, jurnalism social nu neapărat ca jurnalism în domeniul social, ci jurnalism civic.

Zicu: Hai să o luăm altfel: cât de mult crezi că trebuie să se supună un blogger regulilor jurnalismului?

Eugen: 1oo%

Zicu: De ce?

Eugen: În afară de opinia a doua, care se cere, de obicei, în jurnalism. Jurnalismul clasic expune faptul, de exemplu un om a fost muşcat de un câine, iar jurnalistul trebuie să ia şi opinia veterinarului. În cazul blogging-ului, avem de-a face cu prima opinie, cea expusă de blogger şi a doua opinie, pe care bloggerul o ia, dacă vrea. Dar bloggerul îşi pune în joc credibilitatea, pe când jurnalistul nu îşi pune în joc nimic, el primeşte un salariu pentru munca lui şi exprimă opinia site-ului sau portalului de ştiri, nu neapărat a lui. El nu îşi pune în joc nimic, doar îşi face meseria. În cazul blogging-ului, eşti responsabil de ceea ce scrii şi în cazul în care ai greşit o dată, poţi fi iertat, a doua oară se mai iartă, dar când greşeşti de mai multe ori, îţi dăunează grav credibilităţii.

Eu cred că bloggerii fac deja jurnalism civic, prin raportarea unor probleme pe care presa sau nu le ştie sau le consideră prea minore, iar când informaţiile astea se răspândesc pe reţelele sociale şi intră în atenţia altor bloggeri, poate aduce o rezolvare mult mai rapidă a problemei, mai ales la nivel local. Sunt destul de multe cazuri în care informaţia a apărut prima dată pe bloguri şi doar apoi în presă.

Zicu: Eşti cel mai citit blogger din Republica Moldova, cum ai ajuns aici, de câţi ani faci blogging?

Eugen: Fac blogging din 2007, în curând fac 5 ani şi am ajuns să fiu blogger de lene. Trebuia să fac site-ul facultăţii şi era scris în HTML curat şi trebuia să găsesc un CMS convenabil. Am dat peste CMS-urile de blogging şi WordPress-ul mi s-a părut ok. Eram hostat pe site-ul facultăţii, care era motivul să nu scriu? Mai ales că profesam la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, predam design, webdesign, tehnologiile informaţionale, ceea ce nu-mi dădea neapărat posibilitatea să scriu, dar, totuşi, am terminat jurnalismul.

M-a ajutat foarte mult “Fabrica de staruri”, un fel de “Academia vedetelor” de la voi, emisiune difuzată de cel mai urmărit post de televiziune. Problema mare a fost că nu erau înscrierile pe net şi deoarece era o emisiune foarte urmărită, doar vorbim de divertisment, eu le luam cu ajutorul TV tuner-ului şi le puneam rapid pe blogul meu, iar asta mi-a adus o bază de cititori, care nu era neapărat o bază bună de cititori, nu erau cititorii de care aveam nevoie, deoarece erau consumatori de subiecte mai “tabloide”, dar mi-am creat un nume.

Zicu: Care sunt cititorii de care ai nevoie?

Eugen: În primul rând, cititorul care gândeşte, care vrea să prelucreze informaţia. Uneori, îmi place să le dau cititorilor mei informaţia brută şi să îi las să gândească, nu să le dau mură-n gură. După ce m-am lansat, m-am apucat să scriu mai des, mai interesant, zic eu, iar apoi a apărut privesc.eu.

Zicu: Vorbeşte-ne puţin despre privesc.eu

Eugen: După momentul 7 aprilie, ne-am confruntat cu o sete informaţională, deoarece se schimbau foarte rapid lucrurile şi împreună cu câţiva colegi ne-am gândit că ar fi interesant să transmitem conferinţele în direct, conferinţele de presă, apoi Parlamentul etc. Am pornit în iulie 2009, din entuziasm, mai mult. La momentul de faţă, este un site de transmisiuni video care are aproape 3 ani în Republica Moldova, de aproape un an suntem şi în România şi transmitem live cele mai importante evenimente sociale, culturale şi politice. Deja transmitem în România şi Parlamentul, dar, cu părere de rău, Guvernul nu se poate transmite în direct în România, deşi în Moldova nu e nicio problemă în sensul ăsta.

Zicu: Şi merge în România?

Eugen: Da, a început să meargă, să devină cunoscut, să aducă deja profit şi în România.

Zicu: Cum de aţi luat decizia să aduceţi proiectul şi în România?

Eugen: De ce nu? Investiţia nu e atât de mare, deoarece nu avem echipament sofisticat. Important este că am optimizat totul ca să poată fi recepţionat de cât mai mulţi privitori.

Zicu: Republica Moldova a fost cea care a dat tonul “revoluţiilor pe twitter”, spune-mi cât de imiplicat ai fost şi cum ai perceput tot ce s-a întâmplat?

Eugen: 7 aprilie este o pagină interesantă şi emoţionantă. Nu am fost în prima linie, dar am fost acolo, cu soţia lângă mine şi un văr care avea doar 16 ani, al cărui colegi aruncau cu pietre în Parlament şi voia să arunce şi el, deci aveam o anumită responsabilitate faţă de el. I-am spus că dacă alege să-şi urmeze colegii, aruncă o piatră în viitorul lui. Dar pentru mine era mai interesant să văd ce anume face puterea în acel moment.

Zicu: S-a manipulat?

Eugen: Da, dar, din punctul meu de vedere, a fost o manipulare din ambele părţi, atât din partea puterii, cât şi a opoziţiei. Pe de altă parte, puterea nu a luat nişte măsuri foarte simple, gen aducerea unor autospeciale care să împrăştie mulţimea cu apă. Apoi, poliţiştii nu erau poliţişti, ci studenţi la colegiul de poliţie care nu puteau face nimic, aveau piciorul mai slab decât mâna mea. Impresia cu care am rămas e că de evenimentele din 7 aprilie se fac vinovate atât puterea, cât şi opoziţia şi, din cauza asta, nu vom afla niciodată ce s-a întâmplat cu adevărat, ce s-a întâmplat, de exemplu, în noaptea aia în care a fost ucis în bătaie acel tânăr.

Zicu: De unde crezi că a venit nevoia oamenilor de a-şi exprima trăirile şi de a relata evenimentele pe twitter?

Eugen: Problema a fost că cel mai mare operator de internet din Republica Moldova a blocat accesul la Twitter şi la Facebook. Deci, rămâneau doar câteva canale care permiteau accesul la reţelele de socializare şi informaţia cea mai rapidă venea de pe twitter. S-a creat hashtag-ul #pman, la propunerea unui coleg de-al meu de la privesc.eu, pentru a se aduna toate informaţiile într-un singur loc, iar a doua zi a devenit trending topic worldwide. Practic, era cea mai simplă metodă de informare, pentru că telefonia mobilă s-a blocat în perimetrul pieţei, deoarece erau peste 20 de mii de oameni şi normal că reţelele au cedat. Site-urile de ştiri n-au făcut faţă la o avalanşă informaţională atât de mare, presa la fel, primele imagini au apărut la TV doar seara, încă nu erau atâtea televiziuni, nimeni nu era pregătit pentru ce s-a întâmplat şi, practic, unica sursă era twitterul. Informaţiile cele mai importante veneau de pe twitter.

 Zicu: S-a manipulat pe twitter?

Eugen: Nu erau posibile manipulări pe twitter, deoarece puterea nu ştia de cum poate influenţa twitter-ul evenimentele, ceea ce a fost o chestie extrem de benefică. Ce mai, nici nu ştiau că există twitter! Acum ştiu, serviciile speciale sunt pe twitter, toată lumea urmăreşte pe toată lumea, dar atunci a fost nu neapărat o chestie salvatoare, dar o sursă de informare foarte benefică.

Zicu: Cât de influenţi sunt bloggerii în Republica Moldova?

Eugen: Bloggerii sunt influenţi în primul rând datorită a ceea ce sunt, nu neapărat în calitate de blogger. De obicei, bloggerii citiţi sunt cei care au un nume şi în alt domeniu. Adică, sunt doar câţiva care au pornit-o de la un simplu blog şi acum au un nume mai ales prin faptul că sunt bloggeri, dar sunt doar 4 sau 5.

Zicu: Şi în rest? Majoritatea sunt din presă, mă gândesc.

Eugen: Da, apoi mai sunt analişti, experţi în diferite domenii şi, pe lângă toate astea, avem destul de mulţi politicieni care au bloguri.

Zicu: Politicieni? Au bloguri citite, bloguri importante, bloguri relevante?

Eugen: Nu, doar bloguri. Deoarece a pornit moda de la actualul prim ministru în 2007, dacă nu greşesc, la alegerile locale şi după asta fiecare a început să folosească, din 2009 mai intensiv, reţelele sociale. Cred că la alegerile anticipate care probabil vor avea loc în 2012 se va folosi şi mai intens social media, în special facebook.

Zicu: Ca la noi, de altfel, în campaniile electorale îşi amintesc că există şi reţelele sociale.

Eugen: Da, dar la noi…

Zicu: Sunt prezenţi constant?

Eugen: Da, au o prezenţă constantă.

Zicu: Asta e important.

Eugen: De exemplu, unul dintre cei mai activi oameni de pe facebook este chiar ministrul justiţiei, iar dintre toţi consilierii primului ministru doar 3 nu sunt activi pe facebook, în rest sunt foarte prezenţi, au bloguri. Este o prezenţă constantă. Acum a devenit o modă ca fiecare responsabil de la minister să întreţină pagina de facebook a ministerului, pagina Primăriei din Chişinău.

Zicu: Asta cred că ţine şi de faptul că lumea e interesată de politică.

Eugen: Da, lumea oricum e interesată, dar acum ei încearcă să fie prezenţi şi pe facebook, să fie cât mai deschişi, ceea ce e o chestie benefică.

Zicu: Care sunt cele mai mari beneficii pe care le-ai avut de pe urma blogging-ului, de orice natură?

Eugen: În primul rând, niciodată nu am scris niciun articol pe bani.

Zicu: Se fac campanii pe bloguri?

Eugen: Nu, doar campanii la nivel politic, de la companii nu. Dar beneficii din blogging am mai avut, de exemplu am obţinut un iPad de la prim ministru.

Zicu: Te rog, povesteşte-ne, că asta chiar nu auzi în fiecare zi!

Eugen: De vină este un blogger din România, nu mai ţin minte cine. Eram într-o deplasare la Bălţi cu privesc.eu, iar pe drumul înapoi mi-am amintit un articol al unui blogger român care prezenta un model de BMW sub forma unei scrisori deschise către Dinu Patriciu, ceva de genul “Dragă domnule Dinu Patriciu, vă rog să-mi cumpăraţi acest BMW, fiindcă…” şi a început să enumere dotările maşinii. Şi eu îi spuneam consilierului primului ministru, cu care eram în maşină, deoarece de la privesc.eu e doar o persoană care merge în deplasări şi nu are, practic, bagaj, deci nu e greu să mergem în escorta primului ministru sau a preşedintelui sau a preşedintelui parlamentului, un loc în maşină nefiind o problemă atât de mare. Şi, cum spuneam, mergeam în masină cu consilierul şi i-am spus că voi scrie un articol în care îi voi cere primului ministru un iPad. La care el îmi spune “dacă primul ministru mă roagă să-ţi găsesc un iPad să ţi-l cumpere, eu am să găsesc 10 motive să nu o facă, o să-i spun că nu se găsesc pe piaţă, că nu se importă, orice.” Şi i-am spus, ok, scriu!

În drum spre Chişinău, primul ministru a dorit să oprească să mănânce la o cramă, iar eu i-am spus consilierului să mă lase pe mine, că ajung cu altceva, că mă grăbeam acasă la soţie. După 5 minute, m-a sunat şi mi-a spus că primul ministru vrea să iau masa cu ei. Normal că nu puteam refuza! Am mers la masă, am mâncat şi, la un moment dat, ştiind că primul ministru e o persoană foarte curioasă, tot ce aude, trebuie să ştie, i-am spus consilierului: “Ok, acum mă duc acasă şi deseară scriu articolul de care ţi-am spus.” Prim ministul mă întreabă: “Ce articol?” I-am zis: “Aaa, nimic important, vreau să scriu o scrisoare deschisă către primul ministru în care îl rog să-mi cumpere un iPad.” La care prim ministrul se întoarce la consilier şi îi spune: “Cumpără-i, te rog frumos, mâine un iPad!” În momentul ăla, nu conta neapărat că voi primi un iPad, ci faţa consilierului, care era ca în reclamele la MasterCard: priceless.

Zicu: Mă gândesc că pe lângă asta e şi faptul că eşti cunoscut, citit şi respectat.

Eugen: Da, asta nu e neapărat o chestie care îmi place foarte mult, deoarece mai trebuie să te duci pe la televiziuni, să te mai vadă lumea, ceea ce nu e întotdeauna plăcut. Adică, e bine când lumea te recunoaşte pe stradă şi îţi spun că îţi citesc blogul. În cazuri din astea, nici nu ştiu cum să mă comport, le spun mulţumesc şi atât. Din punctul meu de vedere, nu fac nimic ieşit din comun.

Zicu: Te tentează să profiţi de capitalul de imagine pe care îl ai pentru a intra în politică?

Eugen: Nu, nu cred că voi putea intra în politică vreodată. În 2002, când au avut tot nişte proteste în Chişinău, am fost tentat să intru într-un partid, nu-i dăm numele, că nu merită, dar m-am oprit şi m-am gândit că orice intrare într-un partid este o pată pe CV-ul meu, o pată în viaţa mea, o pată pe numele meu. Adică, imediat după ce intri în politică, nu mai poţi fi obiectiv by default. Ceea ce nu înseamnă că n-o să pot lucra pentru cineva implicat în politică. Chiar am consiliat pe cineva dintr-un partid, pe partea de online.

Zicu: În încheiere, o părere despre blogosfera românească, cum o vezi tu, ca blogger de peste Prut?

Eugen: Este foarte interesantă, este diversă, iar asta e o chestie foarte importantă pentru mine, deoarece poţi alege ce să citeşti şi să-i alegi pe oamenii care au o anumită experienţă, o viziune clară şi care scriu interesant despre lucruri care te ajută foarte mult. Asta una, iar după ce am mai cunoscut blogosfera, am văzut cine-s oamenii, pot spune că blogosfera din România e mai înaintată ca vârstă, ca experienţă, decât blogosfera din Republica Moldova.

Îi mulţumesc lui Eugen pentru interviu şi sper că aţi avut răbdare să-l citiţi până la capăt. Mie sigur mi-a făcut plăcere să-l scriu!