Fiecare dintre noi a fost nevoit, cel puţin o dată în viaţă, să ia o bucată de carton pe care să mâzgălească numele unui oraş. E momentul în care am luat o decizie importantă, care s-ar putea să aibă repercursiuni interesante asupra existenţei noastre ulterioare. Am hotărât să facem autostopul!
N-o să mă apuc să înşir diferitele experienţe pe care le-am avut de-a lungul timpului. Oricine poate face asta. Unde mai pui că ar fi şi banal. În schimb, voi înşira experienţe pe care nu le-am trăit. Mi se pare rezonabil. Unde mai pui că nu e banal.
Călugăriţă
Conducând liniştită SUV-ul pe care i l-a pus la dispoziţie mănăstirea (am observat că e la modă), slujitoarea Domnului observă pe marginea drumului un creştin cu un carton pe care scrie “Satu Mare”. Uitându-se în oglinda retrovizoare şi realizând că e o călugăriţă, statut ce implică un anumit grad de bunătate, se hotărăşte să ajute creştinul în cauză (creştinul sunt eu, doar e imaginaţia mea).
“Sărutmâna. Mă duceţi şi pe mine până la Satu Mare?”
“Sigur, fiule”
Intrând în maşina mult prea luxoasă pentru o fiinţă ce se pretinde desprină de material şi dedicată spiritualului, creştinul a fost lovit de un miros pătrunzător de tămâie. Atât de pătrunzător, încât a leşinat şi a rămas aşa tot drumul. Ajunşi la destinaţie, după resuscitarea pasagerului, măicuţa îi spune:
“Te costă 20 de lei, fiule… pentru mănăstire. Să nu uiţi de rugăciuni, da?”
Tirist
După o noapte nebună, petrecută într-o parcare, în compania unei parcariste, Şandor (aşa scrie pe tăbliţa de pe parbrizul tirului său) rula fin, obosit fiind. Se trezeşte în faţă cu un carton. Nu prea înţelege ce scrie. Opreşte. Nu strică puţină companie:
“Bună ziua. Mă duceţi şi pe mine până la Cluj”
“Sui”
Pătruns în cabină, autostopistul a dat peste un adevărat templu închinat bunului gust. Jucării din pluş, postere cu femei, mai mult sau mai puţin goale, cruciuliţe, cd-uri agăţate. Toate astea, garnisite cu un miros de şosete purtate patru zile şi o duhoare sexuală. Tot drumul, discuţile au pornit dintr-un singur sens şi au avut un singur vorbitor: Şandor. Din program:
“Am futut-o odată pe una…”
“Văru-meu e pă tir în Belgia…”
“M-o oprit odată poliţia…”
“Am futut-o odată pe una…”
“Să vezi ce o păţit văru-meu…”
“Odată, am adormit la volan…”
La despărţire, Şandor nu a avut nicio pretenţie financiară. S-a mulţumit cu gândul că tânărul pe care la transportat îl va considera un erou al şoselelor.
Tânărul nu ştie cum să scape de mirosul de şosete care i-a intrat în haine.
