Vineri, în Irish & Music Pub, s-a întâmplat twitsummit 2. Părea să fie o seară liniştită pentru cei adunaţi acolo. Asta până la apariţia subsemnatului. Da, am apărut şi le-am zguduit lumea! Am adoptat un comportament uşor dubios, aş putea spune chiar deplasat, pentru un mascul. Reacţiile pe care le-am stârnit au fost următoarele:
- lui psaico i-a fost frică de mine
- Cucu s-a bucurat că are o cunoştinţă aşa haioasă 
- Dacă nu mă cunoştea, probabil că Lorand mă trimitea la podea
- Miro a fost atât de drăguţă, încât a pus totul pe seama ebrietăţii avansate în care mă aflam
Pe această cale, doresc să le comunic participanţilor că întâmplările respective nu reprezintă poziţia oficială a omului care sunt. Am fost în posesia unui demon nemilos, care m-a împins spre lucruri necurate. Am reuşit, până la urmă, să mă auto-exorcizez.
Dragii mei, după cum ziceam şi aici, vă port o dragoste nemărginită.
Acum, mă aflu în starea pruncului de mai jos.
El e Jim. E un cowboy veritabil. Toată ziua şi-o petrece la ferma lui din Texas, ocupându-se cu lucruri cowboyeşti. Mai joacă un poker, cu prietenii lui văcari, dar, în general, duce o existenţă destul de simplă. Un lucru e sigur. Îi place whisky-ul mai ceva ca femeile. Bea până uită de el. Bea până uită cum arată o vacă, animalul cel mai drag lui.
El e Pablo. Lucrează pământul Spaniei. E un om pe cât de simplu, pe atât de harnic. Nu ştie cum arată o zi fără să muncească, dar ştie că atunci când ajunge acasă se pierde în braţele Consuelei, soţia sa. Se mai pierde şi în altceva, da’ cine suntem noi să intrăm cu bocancii în viaţa intimă a lui Pablo? Bea sangria ca apa. Cică i-a zis lui un doctor că îl ajută la sănătate. Sigur îl ajută la Consuela.
El e Pierre. Cred că e destul de evident în ce ţară se plimbă cu tractorul din dotare. L-a moştenit de la tac-su şi, dacă tot îl are, s-a gândit că n-ar strica să mai şi muncească. Zic. Are în spate un compartiment special pentru vin. La câtă licoare bahică îngurgitează, e posibil ca şi tractorul să folosească acelaşi combustibil.
El e Gunter. Ăl mai neamţ dintre toţi nemţii. De mic a fost nefericit, provenind dintr-o familie enervant de modestă. Cunoaşte curu’ vacii mai ceva ca propriul mădular pe care, din motive evidente, nu l-a mai văzut de foarte multă vreme. Doar l-a pipăit. E campionul satului la băut bere. A băut odată un valău întreg şi n-a avut nici pă dracu’.
El e Vasilică. De-al nostru. A făcut tot ce trebuia făcut până la frumoasa vârstă de 30 de ani pe care o deţine: a muncit ca un bivol, şi-a construit o casă, şi-a întemeiat o familie. Îi iubeşte în felul lui: tăcut şi intens. Bea un kil de pălincă pe zi. Nici nu cunoaşte cuvintele “apă” sau “cafea”. Pălinca e tot ce îi trebuie pentru a funcţiona la parametri normali.