Arhiva pentru December, 2009

Aho, aho copii si frati

Si gravide, si militari in termen, si babe septuagenare, si virgine, si acneici, si actrite de filme porno zoofile, si verisori de gradul cinci, si savanti esuati, si corporatisti imbacsiti, si degustatori de ciocolata, si vanzatoare de bilete pentru transportul in comun, si instalatori carora li se vede noada curului, si dame de companie, si alpinisti utilitari, si bloggeri, si directori linsi in cur de subalterni, si portari beti, si marinari cu boasele umflate, si mecanici de locomotiva transpirati, si fotbalisti de doi lei, si asistente sexoase care nu stiu sa faca o injectie, si profesori balosi care dau ore in particular, si lucratori la gaz plictisiti, si twitteristi, si clubberi drogati, si locuitori ai cartierelor care isi bat nevestele, si tarani necrofili, si lucratoare la fabrici de marmelada, si scolarite care o iau la namol pentru ca le duc parintii la control in fiecare luna ca sa verifice daca sunt inca virgine, si smecherasi destepti cat un lemn, si patroni la fel de destepti, si vidanjori fericiti cu ceea ce fac, si crestini care mesteresc la Dacie in fata blocului, si dj ratati, si mancatori de pita cu untura, “si” este, din punct de vedere gramatical, conjunctie coordonatoare copulativa simpla.

N-am inteles niciodata de ce doar copii si frati.

Va multumim pentru ca ati fost alaturi de noi in 2009, anul in care am venit pe lume, si va promitem un 2010 cel putin foarte bolund.

S-aveti un 2010 cel putin foarte bun.

Doamne ajuta.

Probabil, penultimul post

Daca va mai fi unul anul asta, bine. Daca nu, nu.

In dimineata zilei de 25 decembrie, recunoscuta de calendar ca si ziua de Craciun, televizorul era plin de buci. Nu ca as fi nimerit eu pe vreun canal unde bucile sunt la putere. Nici macar nu erau buci sexuale. Erau buci semi-sexuale petrecarete. Erau bucile care s-au frecat de ce au apucat, prin cluburi, in ajunul Craciunului. Poate deranjez cu nedumerirea, da’ de ce trebuie sa fiu inundat cu asemenea stiri in ziua de Craciun? “Tinerii au rupt cluburile in doua in noaptea de Ajun”; “Super petreceri in cluburile baicoiene de ajunul Craciunului”. An de an. Craciun de Craciun. Le-as da fabricantilor unor astfel de stiri sa adulmece niste sosete de fotbalist, dupa o zi intreaga de antrenament.

Pe de alta parte, mi se pare un pic deplasat sa o arzi in club in ajunul Craciunului. Si eu am avut perioada mea de holtei, da’ mergeam maxim la colindat. Ma imbatam, ajungeam in zorii zilei acasa, numai eu stiu cum, da’ macar mimam ideea de Craciun. Nu militez aici pentru mersul la colindat, ci macar pentru masa in familie din ajunul Craciunului si pentru o farama de profunzime si decenta ce ar trebui sa inconjoare aceasta sarbatoare (da, ma imbatam, da’ macar mergeam la colindat!). Ma intreb ce educatie vor primi plozii ce vor iesi prin gaurile celor care acum isi freaca bucile prin cluburi in ajunul Craciunului… vor deveni niste cutii goale, ambalate frumos, care nu vor cunoaste altceva decat tendinte in muzica si in moda.

Avand foarte mult timp de frecat in perioada asta, pe el, timpul, zic, am dezvoltat o dilema. Pe masura ce o aprofundam, mi-am dat seama ca e, de fapt, o teorie. Teoria s-a transformat in certitudine: sunt convins ca exista un circuit al sticlelor in natura. Simplu. Duci o sticla de bautura fina spaga la un cacat de functionar. Asta, fiind un scartar infect, n-o desface. O pune cuminte in bar, ca mai apoi s-o dea cadou la prima onomastica. Ala care a primit-o, n-o desface nici el. Se gandeste ca va fi cadoul perfect pentru sefu-so, care se pensioneaza. Sefu-so, destul de inaintat in varsta si consumator de alcool la viata lui, o pune bine, pentru zile negre. Afla ca vine fiica-sa sa i-l prezinte pe viitorul ginere. Se hotaraste sa desfaca sticla. Ginerele esti tu. Sfanta vaca! Ai ajuns sa bei din propria-ti sticla!

Petrecand ceva vreme printre moroseni, oameni pe care nu ii poti aprecia la adevarata valoare doar cand ajungi sa ii cunosti (valoarea e mare), si nu zic asta pentru ca Florica e de pe aici, mi-au intrat la suflet niste expresii de-ale locului. In speta trei. Mai sunt si altele, da’ nu-mi vin in minte acum. Daca-mi vor, o sa va scriu de ele. Daca nu, nu.

Sa mergi pe omenie – cand morosanul merge pe omenie, e foarte relaxat.  Stie ca va efectua o vizita in cadrul careia mancarea si bautura vor curge valuri. L-a omenit gazda, ca sa zic asa.

Sa mergi pe vedere – e momentul in care fata isi aduce pentru prima data iubitul acasa la parinti. Se pare ca si eu am fost, la un moment dat, pe vedere, fara sa stiu.

Preferata mea e expresia sinonima cu palincia: fabrica de dumnezai. Ideea e simpla: oamenii implicati in procesul fabricarii palincii se imbata crunt si au gurile pline de dumnezai. Logic, nu?

Va pupam intens si balos!

TVdece morosan

Programul zilei de ieri:

05.00 (dimineata, cum ar veni): ambii suntem inca treji, intr-un apartament dintr-un cartier clujean in care isi dadea ultima suflare petrecerea de Craciun (nu, nu s-a desfasurat toata acolo, da’ nu stii niciodata unde te duce viata). Florica e moarta de somn, eu ma lupt cu ce credeam eu ca va fi ultima bere.

05.30 (un pic mai dimineata, zic): parasim cheful, care era deja mort de-a binelea si, dupa o lupta cu un caine mult prea jucaus pentru ora aia, reusim sa ne imbarcam intr-o caleasca prevazuta cu ceas de contorizare (a banilor, ca sa zic asa).

12.30: Facem ochi, obligati de sunetul necrutator al telefoanelor pe care, in acel moment, le-am considerat una dintre cele mai odioase inventii ale umanitatii. Bineinteles, groapa numita stomac ardea. Nimic ce o ciorba de mama/bunica nu poate rezolva. Normal ca ciorba a avut un ingredient ironic special din partea celei care a produs-o, in speta mama mea: “Arde groapa, asa-i?”… n-ai ce replica sa dai. Taci si balotezi.

15.00: Florica incepe sa se agite. Bagajul nu era facut. Eu dorm. Florica e la dus. Eu dorm. Florica se agita din ce in ce mai tare (as putea spune ca e un veritabil pachet de nervi). Eu dorm. Florica a terminat bagajul. Eu dorm… Ma trezesc, arunc trei camasi, doua tricouri, niste chiloti si ciorapi (din aia buni) in bagaj si am terminat. Florica e nervoasa pe calmul meu. Eu dorm in mine.

15.30: Trece pe la noi sora mea, pentru a schimba impresii despre petrecerile de Craciun (sora-mea aia mica ce a creat logo-ul TVdece si design-ul blogului). Fetele fumeaza si barfesc, eu incep sa ma agit (mai aveam treburi masculine de rezolvat). Fetele barfesc. Eu pusc de nervi. Fetele mai aprind o tigara. Eu am o pseudo criza de isterie. Ma calmez. Adorm.

18.15: Pornim spre Baia Mare, orasul de bastina al Floricai si locul unde vom petrece Craciunul. Drum lung si plictisitor. Noroc ca suntem noi plini de voie buna si nu ne plictisim impreuna. Aflam de la soferul autocarului ce farse isi mai fac, ei soferii, intre ei. Mustar in cafea, de exemplu. De tabara, dupa posibilitati.

21.00: Inca pe drum. Suntem lihniti de foame.

21.25: Burta plina.

21.26: Eu elimin gaze pe cavitatea bucala (discret, sa n-auda socrii). Florica e o domnisoara.

23.00: Invatam patu’ cum se doarme.

Si iata-ne, de Craciun, la moroseni, intr-un oras senzational, un melanj intre capitalism si oamenii dintr-o bucata ai locului. Acest mix a dat nastere unor monstruozitati comerciale foarte savuroase: Ionut Jeans, nenumarate magazine intitulate “Center”, un magazin de carne si produse din carne extrem de elegant si curat (nu stiu sa fi vazut la Cluj asa ceva), intitulat sec si sugestiv “Abator”.

De aici, va dorim, in stilul nostru, UN CRACIUN HAIOS!

Azi, despre bonurile de masa

Vorbeam azi cu colegii mei despre data de salariu, avans si alte lucruri complet neesentiale, decat ca ne pun pita pe masa.

Fapt care mi-a adus aminte de cat de mult iubesc eu acele mici foi pe care iti scrie numele si CNP-ul. Mah, deci sunt moarta dupa bonurile de masa si, din pacate, nu am mai primit asa ceva de multa vreme. Bine, pe mine nu ma impresioneaza nici confesiunea unui amic care are 2500 de euro salariu lunar, ca oricum bonuri de masa nu primeste. Deci, fix pix.

Nu stiu daca voi va dati seama ca eu ii dau la o tanti vanzatoare o bucata de hartie colorata, pe care scrie numele meu, si aia imi zice sa pun pe banda tot ce vreau: detergent, palton, curcan, pepsi etc. Imaginati-va cat de tantos ma plimb eu prin supermarket, cu o lista mai lunga decat a lui Mos Craciun, si arunc in cosul de cumparaturi sos de soia, de curry, de peste, de whatever, ca doar am bonuri de masa. Bonurile de masa sunt o minune! Pe ele iti cumperi toate prostiile pe care, in mod normal, nu ti le permiti, nu te lasa sufletul sa le cumperi, ca sunt prea scumpe, sau pur si simplu realizezi ca nu ai nevoie de acel obiect. Doar ca atunci cand ai un teanc de bonuri de masa, Disneylandu’ e deschis.

Deci, bucata aia de hartie imi da mie o super-putere. Ca sa nu mai zic ca sunt complet extaziata de faptul ca nu imi stric banii propriu zisi decat pe lucruri necesare supravietuirii, precum tigari, alcool, iesiri in oras si pizza delivery. Pentru restul lucrurilor, gen salam, cartofi, ulei, sampon sau hartie igienica exista… nu Mastercard… bonurile de masa.

Tichete cadou, tichete de masa, tichete cadou de masa, lasati-le sa vina la mine :) )

PS: Am uitat sa va precizez ca, o data, am cumparat un cadou doar pe tichete de masa :) )

Fie ca…

fieca

La fel ca cele ale multor conationali, degetele mele au tastat de cateva ori cuvintele “Fie ca”. Ei bine, asta este ultima data cand o fac. (dat fiind contextul Fuegist, chiar nu m-am putut abtine) Sunt convins ca daca eu pot, vor reusi si altii. Pe aceasta cale, doresc sa le transmit tuturor celor care il au pe “Fie ca” in sange sa ma scuteasca de mesaje standard. Daca nu sunteti in stare sa zamisliti ceva original, pastrati-va centii pentru amatorii de clisee.

Roz. Asa zice Sasha!

Sasha a deschis ochii: “Ah, ce zi frumoasa”. Se intoarce catre cel de langa el. Doarme. “Nu-l deranjez pe micut. Doarme atat de frumos… e… e ca o zana”. Coboara din pat, isi infige picioarele epilate in papucii de casa Armani si se indreapta catre baie. “Ah, ce dimineata posh… Ma simt creativ azi!”

Cu o tandrete inimaginabila, Sasha isi igienizeaza cavitatea bucala. Fiecare dinte e mangaiat de perisorii fini ai periutei de dinti, batuta in cristale Swarovski… Sasha se da cu crema. Pe fata si pe tot organismul.

“Nici nu mai stiu de cand muzele nu mi-au vorbit atat de clar ca astazi. Debordez de creativitate. Simt ca voi lansa o noua tendinta azi… Trebuie sa mut masa asta din living. Nu e deloc feng shui.”

Imbracat cu blugii lui preferati, conici, stramati, meniti sa-i scoata in evidenta posteriorul sfidator de bombat si excesiv de penetrat, cu o camasa din ultima colectie Dolce, aparuta acum cinci minute, Sasha se indreapta spre atelier… Dupa o jumatate de ora, lanseaza bomba: “Iarna asta, sunt in tendinte decoratiunile de brad roz, cu accente sidefii, ce permit un joc cromatic cu nuante de mov si albastru electric (in mintea lui: “Doamne, ce creativ sunt azi!”)

Dupa acest moment, hoarde intregi de creiere plate se vor conforma cu noua tendinta. Isi vor impodobi brazii dupa cum le dicteaza altii. Imi vine sa dau afara. E un comportament atat de cretin, incat nu cred ca se poate compara cu nimic altceva din zona asta, a tendintelor. Cat de scelerat trebuie sa fii sa pui niste chestii intr-un pom, despre care niste insi spun ca sunt la moda? Io zic ca mai scelerat decat foarte scelerat.

In timp ce noi, si multi altii, vom continua sa punem in varful bradului ornamentul comunist pe care il puneam si cand eram mici, o adunatura de cutii craniene cu ecou il vor asculta pe  Sasha.

Spor la impodobit bradul cu vibratoare mov!

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… ,dupa o cearta zdravana, ELE ii trimit pe EI sa doarma pe canapea?

In orice cuplu exista momente mai tensionate. E un fapt general acceptat ca o relatie nu poate fi doar lapte si miere. Din cand in cand, mai e si piper. Ceea ce eu nu inteleg e momentul cand EA decide, printre lacrimi si suspine, ca EL trebuie sa sufere ca un caine si sa plateasca pentru toate neplacerile cauzate.

Cea mai folosita metoda de pedepsire a masculului care a incalcat regulile este una dura, inumana, care o sa-l faca sa planga, sa se chinuie si sa isi doreasca moartea: “Du-te sa dormi pe canapea!”

Ok. Acum, in viziunea EI, iadul s-a pogorat asupra lui. Va dormi singur, pe canapeaua (poate are noroc de una extensibila) din sufragerie, se va lafai ca un boier pe toata suprafata ei, va bea bere rece, va lua mici gustarici din frigider si se va uita la sport. Ca sa fiu clara, partea asta cu suferinta n-o inteleg prea bine. Cum naiba crede EA ca il face sa sufere pe EL? Cum? Cand mai degraba suna a vacanta, nu a tortura. EA chiar crede ca daca il priveaza de atingerea trupului ei de zeita pentru o noapte, va suferi profund? Chiar e convinsa ca daca nu doarme in patul matrimonial, o sa ii curga rauri de lacrimi?

Wake up and smell the coffee! Fetelor, voi alea care va trimiteti barbatii sa doarma pe canapea, i really hate to break this to you, but the joke is on you! :) )

De ce…

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… ninge?

Stati linistiti. N-am cazut in cap, n-am baut, n-am vazut sanii lasati ai unei babe si am luat-o razna. E o intrebare cat se poate de relevanta. Mai ales ca nu mi-o pun eu, ci pseudoautoritatile, care au la fel de multa autoritate cum are o oaie asupra ciobanului din dotare. Cred, cu toata fiinta, ca in foarte multe birouri se pune intrebarea asta: “Bah, de ce pastele ma-sii ninge? Doar e decembrie, faza asta cu ninsoarea nu e prin ianuarie, februarie?”. Mai cred si ca persoanele care isi pun asemenea intrebari sunt convinse de faptul ca in ceruri e o adevarata conspiratie si ca zapada cade intr-un mod pervers, pentru a lua lumea prin surprindere.

Da, cu siguranta avem de-a face cu o zapada perversa, rezultatul direct al unui congres ceresc, la care au participat toate fenomenele meteorologice, in cadrul caruia s-a luat decizia unanima: “Hai sa le-o tragem romanilor”. Bine, adevarul e ca acest congres se tine in fiecare an, dar romanii tot nu-si pregatesc corespunzator anusul, pentru o penetrare cat mai putin dureroasa. Tarfa asta de zapada ne-o trage cum vrea ea. Jos zapada!!! Sus pseudoautoritatile!!!

Pentru ca termenul la moda, in acest context, este “surprindere”, imaginea mea despre autoritati este urmatoarea:

- autoritatile sunt ca un adolescent plin de cosuri care e surprins de ma-sa in timp ce se masturbeaza

- autoritatile sunt ca o adolescenta (daca tot am zis de adolescent) grasa, urata si, evident, plina de cosuri care a gasit si ea pe unu’ beat dispus s-o calareasca si care, a doua zi, in momentul in care si-a pus urina pe test, a ramas traznita la vestea ca e gestanta

- autoritatile sunt ca o pitipoanca gonflabila, care e stupefiata de faptul ca grasul care s-a golit in ea n-o mai suna

- autoritatile sunt ca niste parinti iresponsabili, lasati masca de faptul ca plodul lor bea de stinge si se drogheaza la 15 ani

- nu in ultimul rand, daca tot am stabilit ca zapada e o tarfa, imi imaginez autoritatile ca pe niste curve de ultima speta, cu paduchi lati la fofoloanca, luate prin surprindere de faptul ca ninge cu pumni din partea pestelui.

De ce…

5, 4, 3, 2, 1… capot

Ante scriptum: Nu stiu daca v-am mai spus de obsesia mea, dar, din punctul meu de vedere, cuvantul “capot” este unul dintre cele mai urate cuvinte din limba romana.

Fara sa va lasati vrajiti de cliseista magie a sarbatorilor, fara sa va ganditi la super distractie, prieteni, mancare, bautura, fara sa va dati cu parfum, fara sa va pregatiti chilotii curati, ganditi-va putin la ipoteza ca suntem supravegheati indeaproape de o civilizatie extraterestra si la ce vede civilizatia asta in noaptea de revelion. Ii vede pe toti reprezentantii speciei inferioare pe care o analizeaza (pornim de la premisa ca ei sunt superiori, ca altfel nu vad cum ar sta in spatiu si s-ar uita la noi) beti, precum peretele, efectuand o numaratoare inversa, la capatul careia zbiara ca bezmeticii si se pupa frenetic.

Daca parasim nava extraterestra si analizam la rece, sarbatorirea schimbarii anului e la fel de relevanta ca si mizeria de Sfantul Valentin. O buna parte dintre noi nici nu prindem ora 12 treji. Alta buna parte asteapta artificiile, pentru ca e unul dintre cele mai importante momente din viata lor. O a treia buna parte nu se duce la nicio petrecere, deoarece e deprimata si, mai mult ca sigur, se va sinucide. Restul partilor s-au strans sa mance bine, de parca nu ar mai exista ziua de maine.

Cu toate astea, se pare ca o singura noapte de numarat invers nu e suficienta. In timp ce ducea gunoiul la pubela, unuia i-a venit stralucita idee numita microrevelion. Mirobolant! Adica, nu-i inca revelionul, nu-i nimic de numarat, da’ hai sa mai tragem o betie inainte de revelionul adevarat si sa ne facem de doua ori de rusine in fata civilizatiei extraterestre. La fel e si cu petrecerea de Craciun la firma. Un motiv in plus pentru niste corporatisti, imbracati la trei ace jumate’, de a o arde superior: “Nu pot sa vin, am petrecere de Craciun la firma”. Nu mai bine aluneci tu pe gresie un pic?

No, dupa toate cele scrise, va vine sa credeti ca postul asta promoveaza un microrevelion? E un microrevelion mai special, pentru ca e pe baza de internauti.

afis-www-2

Detalii gasiti la Andrei.

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… nimeni nu stie cu exactitate momentul zilei in care fetele fac treaba mare?

Excludem din start exceptiile, cum ar fi baia de acasa, cele din casele rudelor sau ca actiunea se petrece in timpul noptii.

Vorbim de momentele in care o reprezentanta a sexului feminin se afla in locuri in care nu e in siguranta din punct de vedere al intimitatii. La job, de exemplu. Daca nu esti suficient de norocoasa sa iti reglezi organismul sa se desfasoare inainte sau dupa job, e clar. Esti pierduta. Si mai e ceva clar. Cand vine treaba mare, u got to go. Evident, fiind o fiinta delicata, precum  o privighetoare, nu vei putea niciodata sa iti iei ultimul numar din Cosmopolitan, sa-l pui la subrat, si sa te plimbi agale pana la toaleta. Privighetoarea nu face caca. Maxim pipi mic si retusuri de machiaj.

Care e secretul? Simplu. Mi l-a relatat azi o prietena de-a mea, privighetoare de prim rang. Te tii pana in ultimul moment, dupa care insfaci trusa de machiaj si te indrepti agale, dar hotarat, catre toaleta.

Vei zambi colegilor, vei spune o gluma, te vei amuza pe subiectul vreme, vei face orice cu putinta pentru a stopa eventualele ganduri ale colegilor, cum ca ai putea vreodata sa faci ce face si Papa. Trebuie sa convingi lumea ca mergi sa iti pudrezi nasul. Odata ajunsa la toaleta, vei intreprinde intreaga actiune rusinoasa in maxim un minut. Vei trage rapid apa, timp in care vei da cu spray de baie, ca sa acoperi sunetul, astfel incat niciun fel de urme ale actiunii sa te poata trada. In final, vei iesi victorioasa si, in acelasi timp, degajata.

Deci, data viitoare cand o colega de-a voastra merge sa se rujeze… :)

De ce…