Arhiva pentru October, 2009

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… un parc de distractii, niste pantofi sport cu beculete, oameni care sapa, Halloween si sampanie pentru copii ?

Azi dimineata, in timp ce imi faceam toaleta, desi ea era deja acolo, in sensul ca nu trebuia sa o mai fac, sa o construiesc, ca sa zic asa, deci, cel care a inventat expresia asta e un imbecil notoriu, aud din camera niste sfinti,  coborati de la ei din ceruri. Diferiti sfinti se perindau pe la gura Floricai, buimaci de somn si iritati de faptul ca i-a coborat de pe norisorii lor pufosi la o ora asa matinala. Ma duc sa vad despre ce e vorba. Am ramas traznit. S-a intamplat neintamplabilul. S-a dus pe apa Duminicii o munca asidua. A disparut TOT parcul de distractii din jocul de mare angajament Roller Coaster Kingdom de pe facebook. Florica era distrusa. Am continuat sa imi fac toaleta, desi, repet, ea era deja acolo. Stiam ca afacerea Cafe World, tot un joc prolific de pe facebook, merge bine. S-a linistit. Slava Cerului!

Una dintre cele mai importante zile ale existentei mele a fost cea in care am aparut la scoala, in clasa a patra, cu pantofi sport cu beculete (nu, nu cu adidasi; sa denumesti “adidas” un pantof sport care nu e sub brandul Adidas e o cretinitate). Eram tata’ lor. Un semi-zeu cu picioarele lucioase. Daca s-ar fi intamplat in zilele noastre, aveam la picioare toate fetitele care vor sa se faca MonicaCo lumbeanu cand vor fi mari. Fetitele de pe vremea aia insa m-au privit timid, sperand ca am rezervat cate un pupic pentru fiecare. Baietii m-au batut in pauza. Ce sa-i faci? Asa se intampla cand esti mai mic de inaltime. Oricum, a fost o zi de neuitat.

Traiesc printre noi niste oameni carora le place sa sape. Sunt ahtiati dupa aceasta activitate si o practica ori de cate ori au ocazia. Sapa, in special, in timpul orelor de program si o fac cu zambetul pe buze. Pentru ei, sapa este un mod de viata. Marturisesc ca nu am fost sapat niciodata, dar astept cu nerabdare sa mi se intample. Il voi invita respectuos pe individ sa ma pupe-n brazda. Sau sa-mi linga brazda? Da nu mai bine ii dau eu brazda la supt? Nu stiu, zic.

Una dintre cele mai mari ineptii scornite de rasa umana e sampania pentru copii. Intrebarea vine natural: de ce trebuie sa aiba copiii o bautura de oameni mari pe care sa o poata bea si ei? Nu le mai accepta burtica suc la zilele de nastere? Pai hai atunci sa le dam si palinca pentru copii, iarba pentru copii, curve pentru copii. Sa se invete cu viata.

Citesc aici ca niste nefututi vor ca Halloween-ul sa fie sarbatoare oficiala si la noi. Cam ce resorturi interioare te-ar determina sa initiezi un asemenea demers? Am indentificat unul. Cred ca cei care au intiat petitia nu mai au nevoie de masti sa sarbatoreasca, s-a ocupat natura de ei. S-au gandit ca daca au o sarbatoare oficiala, mai pun si ei mana pe o tata sau pe o puta.

PS: Au scos astia pe piata un unguent anti-carcel si… stupoare, l-au denumit Anticarcel.

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… unii profesori discrimineaza elevii/studentii pe baza de pitici pe creierul din capul aferent ?

“Daca esti fumator, asta te pica.”

“Nu veni in fusta scurta, ca nu-i plac fetele.”

“Ti-as sugera sa iti tai parul. Detesta baietii cu parul lung si sigur nu te trece clasa.”

“Daca poti, incearca sa nu fi mai inteligent ca el. Sigur nu iei examenul.”

Toate afirmatiile de mai sus sunt strans legate de unele “eminente cenusii” ce ne-au calauzit pe drumul incalcit al cunoasterii. Sunt atat de cenusii, incat nu pot separa actul didactic de propriile stereotipii si frustrari.

Domnilor profesori, permiteti-mi sa va comunic ca in momentul in care abordati o asemenea conduita, de sub inaltimea catedrei domniilor voastre se indreapta, unde altundeva decat in directia domniilor voastre, o multitudine de jeturi imaginare. Unele lichide, altele mai vascoase, dupa posibilitati.

As mai vrea sa va sfatuiesc sa mai intreprindeti, din cand in cand, niste plimbari, pentru a va oxigena creierul mult prea ingreunat de povara cunoasterii pe care o posedati. Aceasta greutate apasa puternic pe simtul ratiunii si va determina sa judecati un elev/student dupa criterii sexuale, estetice sau vicioase. Daca nu aveti timp sa va plimbati, puteti oricand sa va eliberati de tensiune printr-o partida de manipulare. In mod cert va veti simti mai bine si, dintr-o data, faptul ca studentul din fata dumneavoastra are blugii rupti nu va va impiedica sa il evaluati decat dupa ceea ce stie.

Ma intreb cum poate unu’ din asta sa puna capul pe perna, mandru de functia pe care o are, bucuros ca i-a facut-o elevei cu parul roscat (“Sa se vopseasca! Mie imi plac blondele”). Atata timp cat stie ca i s-a dus faima de spaima pe baza de pitic, probabil doarme linistit.

In cel mai elevat limbaj cu putinta: niste organe reproducatoare masculine direct in cavitatile bucale ale domniilor voastre.

Cu drag, Florica

Draga tata/sot/amant,

Stiu ca nu citesti blogul meu. De-abia te dai pe net. Stiu si asta.

Cu toate acestea, iti scriu aceste randuri pentru ca mi-e sila si greata de tine. Da, nici chiar lamaia nu isi mai face efectul. Stii cum e? Ai mei m-au crescut cu niste principii morale solide, lucru pentru care ii respect.

Vezi tu, exact puntea asta s-a rupt intre noi doi, cea in care eu mimam o doza de respect fata de tine. M-am gandit din toate punctele de vedere de ce noi doi ar trebui sa avem o relatie sociala. Din pacate, la mine nu tine ideea: “rudele iti sunt date de la Dumnezeu” si vad ca nici tu nu esti dispus sa ma cumperi nici uman, nici macar financiar. Nu ai nici minina doza de tact, incat sa incerci sa imi dai bani ca sa te accept. Esti atat de increzut, incat, in mintea ta penibila, crezi ca ai sarm si ca poti cuceri prin simpla-ti existenta.

Ti-ai abandonat familia acum multi ani. Ai o alta familie. I-ai schimbat ca pe o masina veche, cu gandul ca cea noua e clar un BMW.

Am inteles cu totii asta si te-am lasat in pace, sa fii fericit, sa iti ajute Cel de Sus, bla-bla-bla.

Ai sters orice legatura (parentala, nu artificiala, cu discutii despre fotbal si vreme) cu vechea familie. Am inteles ca nici cu cea noua nu esti prea fericit, dar asta chiar e problema ta. Nu ma bucura si nici nu ma intristeaza. Mi-e indiferent. Si indiferenta e chiar dureroasa, stiu.

Problema e ca ma pis pe chestiile impuse de  societate. Eu n-o sa te respect tocmai pentru ca iti respect vechea familie. Vechea ta familie e noua mea familie, pe care, chiar daca tu crezi ca e o Dacie, eu o vad ca o limuzina.

Draga tata/sot/amant, nu ai absolut niciun drept sa vii acum in viata noastra si sa dictezi Daciei cum tebuie sa porneasca, sa opreasca sau sa traga pe dreapta. Pentru ca si eu sunt acum in aceasta Dacie. Si daca pana acum nu te-am bagat in pizda ma-tii… well, it’s just a matter of time.

Odata provocata, sunt de o mie de ori mai incapatanata decat aroganta si prostia ta.

Ti-am spus cat de mila mi-e de tine?

Cu drag,

Florica

Propunere de reality-show

topor1

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… s-au inventat tot felul de artificii stupide?

De exemplu, buzunarul de la piept la camasi. Unu’ la mana, nu e practic deloc, nu poti sa iti pui telefonul sau batista acolo. Doi la mana, arata ca dracu’.

Camasile care au cel putin 15 nasturi de aia mici-mici, incat, daca esti mascul si nu ai manichiura – si 80% din ei nu au – atunci iti ia cel putin 15 minute sa te imbraci sau sa te dezbraci.

Bluzele groase cu maneca scurta. Ala nu e nici cal, nici magar. Nu poti sa iesi in decembrie cu maneca scurta. Si daca mergi intr-o locatie in care e atat de cald, incat poti sa stai in maneca scurta, atunci cu siguranta ca vei transipra abundent cu ditamai bluzocu’ pe tine.

Chestiile astea ma duc cu gandul la branza. La branza topita Hochland, care, mai nou, se comercializeaza la caserola! Probabil ca la tub era deja nasoala, faceam figuri, ne era gretica de ea. Daca nu ineventau ei branza la caserola, gata, treceam, vezi doamne, la alt brand.

Astia nu stiu ce cacat cu perje sa mai inventeze, doar-doar ne-or lua banii!

De ce…

PS: Post scris cu dedicatie pentru Mihai :)

Cocalarilor le place Sinatra !

Am fost, vineri, intr-un club foarte pe val in Cluj-Napoca. Oricine vrea sa iasa in oras are printre primele optiuni “My way”. Ce mai, e de bon ton: muzica veche si buna, formatie live, preturi nejustificat de mari, pereti de pe care te privesc superior monstri sacri ai muzicii, cum ar fi Elvis sau Sinatra.

Fiind putin mai treaz ca de obicei (nu am servit traditionala bauta acasa, inainte de a descinde intr-un club scump), am avut ocazia sa analizez lumea. Din multitudinea de suflete venite sa bea si sa puta a transpiratie impreuna, erau cateva, suficient de multe, care nu puscau deloc cu locul respectiv. Pe unii se vedea clar ca, inainte de a se infiinta acolo, s-au delectat cu un concert in mi bemol de Guta. Altii inca miroseau a samanta mancata in fata blocului, acompaniata de muzica de pe telefon. Alte exemplare erau imbracate suspicios de cocalareste pentru un loc unde Sinatra e la loc de cinste. Un spectacol fascinant. Era ca si cum ai fi lasat o turma de porci, imbibati de noroi si propriile fecale, in sala unui restaurant de cinci stele. Splendid !

Cam cat de malitios pot sa fiu ? Sa ii judec pe bietii oameni, care de fapt sunt niste suflete pure, cu gusturi rafinate, cautatoare de stimuli muzicali meniti sa le proiecteze direct in Nirvana. Rahat cu muci ! Erau acolo pentru ca e trendy sa fii acolo si se vedea de la o posta ca se simteau ca niste elefanti, la frac, inghesuiti intr-o garsoniera confort trei. Ahtiati dupa replici de genul: “Coaeee, am fost vineri in My way. Marfa, frate”, “Te-am vazut vineri in My way. Buna panarama ti-ai tras. De unde ti-ai luat tricoul ala aurit si cu paiete mov?”, sunt in stare sa adopte o atitudine cameleonica si sa plonjeze direct in ghiarele nemiloase ale muzicii bune.

Imaginati-va ce inseamna pentru un individ, care se scoala si se culca pe manele, isi tuneaza frecvent Dacia, mananca cel putin patru pachete de samanta pe zi, are langa el o fatuca ce stie, cu succes, sa numere pana la zece, sa asculte o seara intreaga muzica unor neni care au scris istorie. E ca si cum l-ai picura cu acid. Cocalarul rezista eroic. E in fruntea lantului trofic al prostiei.

Bananele de dulap

Legat, oarecum, de ce a scris Zicu in postul de mai jos, mi-am amintit de un episod cu un copil si mama din dotare.

Saptamana trecuta, am fost la un supermarket din apropierea casei mele.

Nimic neobisnuit pana aici. Mancam ca sa traim, desi, pentru americani, viceversa e mai aproape de adevar.

“- Mammiiii, vleauuuuu manggooooooo, vleauuuu manggoooo!”, urla din toate puterile un pusti razgaiat de vreo cinci anisori. El “vlea” mango. Ma-sa se uita, vadit rusinata, in jur si indesa cu ciuda niste banane in sacosa.

” – Nu vleauuuu bananneeee. Vleauuu mangoooo!’

Si atunci m-a traznit. O ciuda amestecata cu frustrare si cu dorinta vie de a-i da doua suturi in fund. Si unu’ la ma-sa. Pai tu’ti ceapa ta de copil, imbracat de la Kenvelo kids, cand eram mica, mami mea punea bananele verzi (aduse, evident, din Ungaria) pe dulap, intr-un ziar, sa se coaca. Toata copilaria mea am mancat banane de dulap, iar mango cred ca am mancat pentru prima data acum vreo 2-3 ani.

Inteleg ca plodul are pretentiile lui, pentru ca el a avut norocul sa se nasca intr-o alta lume, diferita de a mea. Sunt convinsa ca, la randul meu, cand o sa am Florici mici, o sa le dau si prostia aia de mango, daca or sa vrea.

Dar, orisicum, copilaria mea, plina de banane de dulap, care se coceau destul de greu, s-a revoltat. Pfff… mango!

Costel

Costel nu se deosebea cu nimic de copiii de varsta lui. Isi ducea existenta intr-un bloc gri, bea Brifcor, avea carne pe masa din cand in cand si statea cuminte la lumanare, atunci cand bau-bau fura curentul. Asa i-a povestit mama: in fiecare seara, bau-bau vine si fura lumina, pentru ca oamenii sunt prea rai si trebuie pedepsiti. Statea linistit, la lumina lumanarii, ascultand povestea de adormit a mamei sale si gandindu-se la partida de fotbal pe care o va incinge maine cu baietii in fata blocului: “Oare maine va avea careva minge?”

Lumanari, fotbal, povesti, Brifcor, pana intr-o zi cand viata familiei sale s-a schimbat radical. Brifcorul s-a transformat in Pepsi, jucariile s-au inmultit, iar cutia aia din bucatarie, care producea frig si era mai mereu goala, a inceput sa devina neincapatoare. Costel avea carnita pe masa in fiecare zi. Odata cu aceste schimbari majore, Costel a observat un lucru. Tatal sau a inceput sa lipseasca din ce in ce mai mult de acasa, pe motiv ca are treaba la un loc numit “partid”. Ce-i pasa lui. Cata vreme avea o minge noua ori de cate ori isi dorea, parca nici nu simtea lipsa tatalui.

Intr-o zi, tatal lui Costel a sunat ingrijorat acasa si i-a spus mamei sale sa inchida usa de la casa si sa ramana acolo pana ii va suna din nou. Nu s-a intors decat peste o saptamana. A adus o lada de Pepsi, multe alte bunatati si, cel mai important… da, o noua minge de fotbal. Parintii lui au sarbatorit toata noaptea: “Petre, bine ca nu ti s-a intamplat nimic. Vreau sa ne mutam cat de repede de aici!”. Si s-au mutat. Intr-un apartament mai mare, mai frumos, situat intr-o zona centrala. Chiar si asa, Costel a fost primul copil din bloc care a avut un joc Lego. Peste noapte, s-au mutat din nou. De data asta intr-o vila. Mare. Inimaginabil de mare.

Ajuns la o varsta la care a inceput sa isi puna intrebari, lui Costel i-a scapat una: “Oare unde lucreaza tata?” Era si normal. Din camera lui mica de la bloc, s-a trezit, peste noapte, intr-una pe care si-o dorea orice copil de varsta lui. A aflat raspunsul rapid: tata e “om de afaceri”.

Anii au trecut, Costel a ajuns la varsta majoratului si, de ziua lui, in fata casei trona un Ferrari. Costel era Dumnezeu. Si-a si sunat cel mai bun “tovaras”, l-a luat la o tura si au pornit spre unul din cluburile lor preferate. A mai sunat-o si pe Mirela, fata pe care doar cu o seara inainte o palmuise zdravan. Mirela a raspuns bucuroasa. Mare greseala: “Da-te-n pula mea de panarama, ca gasesc o mie ca tine in seara asta”.

Bau-bau nu mai fura lumina, doar inima si mintea lui Costel.

Uitati-va langa voi. E posibil caCo stel sa va zambeasca marlaneste dintr-un bolid, ziua in amiaza mare, in drum spre o cafea cu baietii.

Niste cai, despre Paste

pastele-cailor

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… unora le pica foarte usor steaua de mascul ?

Dimineata, in drum spre serviciu, am auzit o cretinitate de spot radio. Simteam cum urechilor mele li s-a facut rau, fiind gata-gata sa dea p-afara. Era un spot la o bautura de muieri, Angelli, in care o voce de BARBAT se plangea ca i s-a furat sticla de Angelli. Simteam, dupa durerea din glas, ca ii pare foarte rau dupa ea. Mi-am dat shutdown, apoi restart si din nou shutdown. Sa crap daca m-a gasit vreodata viata cu o sticla de Angelli in mana, cu scopul de a o baga in mine. Mi se pare cea mai ne-masculina bautura inventata vreodata. Cum sa o promovezi cu un barbat? Cum sa te plangi, ca barbat, ca ti-a furat cineva sticla? Cum sa iti para rau dupa ea? Nu mai bine verifici tu daca umflatura din pantaloni nu s-a estompat? Poate ti-au crescut si niste sani si poate vei fi in sange o data pe luna.

In privinta bauturii, diferenta dintre sexe e clara: noi ne umflam burtile cu bere, ne facem troaca de porci cu vin, palinca, vodka si alte cele, in timp ce ele beau chestii rafinate, gen Sherridans (lichiorul ala jumate’ alb, jumate’ negru, care, intre noi fie vorba, trateaza si mahmuralea, turnat in cafea. DAR, numai dupa o noapte de palinca. Nu va imbatati cu el. E pentru purtatoarele de veverita!).

Trecand peste bauturi, care am stabilit ca polarizeaza cele doua sexe, am observat ca unii se simt demasculinizati in momentul in care sunt pusi in fata unor situatii mai putin masculine. Din punctul meu de vedere, nu ma face mai putin mascul faptul ca port sosete cu dungi roz prin casa. Nu imi reduce din barbatie faptul ca Florica ma alinta in public. Nu simt ca mi s-au atrofiat coaiele daca ma pensez sau ma dau cu masca pe fata (multi o fac, putini recunosc). Nu imi pica steaua de mascul daca mai si gatesc.

Chiar nu vad de ce m-as simti atins in masculinitatea mea daca ar trebui sa o ajut pe Florica, preluandu-i poseta, care atarna mult prea greu dupa o zi obositoare la munca. Un barbatoc plin de el ar spune: “Cum sa fac asta? Ma desfiinteaza ca mascul!”. Nu o face! Fii sigur ca, atunci cand te afli peste ea si mimeaza placerea, te considera cel mai viril exemplar iesit din palmele Divinitatii.

M-am hotarat sa ii ajut cu un sfat pe acesti tristi. Asadar, de fiecare data cand sunteti pusi in fata unei situatii pe care o considerati ne-masculina, intreprindeti instant o activitate cate se poate de barbateasca:

- te pune sa cari un ghiozdan obscen de roz in care se afla cumparaturi – te scarpini rapid la oua;

- te pune sa incerci un sacou de femei intr-un magazin, sa vada cum “cad” manecile - ragai instant;

- iti spune “Pufilici” de fata cu prietenii tai – bagi o bere in vena;

- te pune sa ii cumperi tampoane – te pisi pe capacul de la buda.

De ce…